Un vas de lut

Sunt doar o picatura dintr-o vadra,
Un strop de praf pe cumpana fantanii,
Un vas de lut din vesnica plamada,
Un trup impur ce-l voi reda taranii.

Sunt doar un abur care se arata
Si care-apoi se pierde-n Univers,
Dar viata mea a fost rascumparata
Cand pe Golgota, pacatele-mi s-au sters.

Sunt doar un peregrin sarman prin lume
Ce urcă munţii sfinti cantand cu drag;
Din Valea Umbrei Mortii catre culme
Ma sprijin in toiagul de pribeag.

Sunt fiul lui Iafet, cel care spera
Ca dupa drumul greu si cu efort
Din existenta lui cea efemera
Va imparti cu Sem acelasi cort.

Nu e nimic faptura-mi din noroi,
Chiar daca poarta-n ea un germen sfant,
Ci doar vointa simturilor noi
Ce se dezvolta in acest pamant.

Atat sunt doar, faptura trecatoare,
O partitura fara de ecou,
O carapace fara de valoare
Ce poarta-n ea, vremelnic, omul nou.

Nu murmur, ci indeplinesc sentinta;
Parintii in pacate m-au nascut,
Iar astazi, eu port toata consecinta
Neascultarii unui vas de lut.