Imaginea suferinţei

SUFERINŢA... este tabla neagră pe care inventatorul ne scrie o lecţie pentru viaţă,

SURERINŢA... este întunericul ce redă splendoarea cerului, fără nori, şi plin de stele,

SUFERINŢA... este instrumentul ce ne modelează deseori, pentru a deveni nişte vase de cinste,

SUFERINŢA... este uşa prin care poţi ajunge cel mai repede în prezenţa lui Dumnezeu,

SUFERINŢA... este obstacolul ce te obligă să devii mai puternic şi plin de înţelepciune,

SUFERINŢA... este şansa pe care o primeşti cu scopul de a vedea valoarea adevărată a oamenilor,

SUFERINŢA... este şcoala în care câştigi mari virtuţi şi care-ţi formează caracterul,

SUFERINŢA... este cuvântul prin care înţelegi cel mai bine iubirea lui Dumnezeu.

Adevăraţii credincioşi de-a lungul veacurilor au suferit, dar cu cât au fost mai credincioşi cu atât au suferit mai mult; nu cu cât au fost mai credincioşi au suferit mai puţin.

Isus a spus: "În lume veţi avea necazuri" (Ioan 16:33). Apostolul Pavel spune: "Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi." (2Tim. 3:12).

Dacă a înţeles cineva că lucrurile rele se întâmplă oamenilor lui Dumnezeu, acela cu siguranţă a fost apostolul Pavel. EL spune în 2Cor. 4:8: "Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsişi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm totdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru."

Dumnezeu are un scop pentru suferinţa noastră.

Nu uita ...suferinţa va trece, dar în urmă va rămâne...binecuvântarea!

Dumnezeu să te binecuvânteze!!!

Mulţumiri fr. George Tabac, USA.

Profeţii

Când vorbim despre profeţi, nu trebuie să ne imaginăm nişte oameni cu aspect fizic deosebit. Erau oameni obişnuiţi, "supuşi aceloraşi slăbiciuni ca şi noi", dar au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Spiritul Sfânt. Fie că au fost păstori, plugari, culegători de smochine, Dumnezeu i-a înzestrat cu înţelepciune pentru a putea transmite prin ei poporului Israel mesajele Sale.

Profeţii au fost simbolizaţi de către turnul pe care un gospodar l-a zidit în via sa, (Mat. 21:33). Ei au fost gardienii care au vegheat ca, Israel să păzească Legea şi să nu cadă în imoralitate. Cu toate acestea, toţi profeţii au avut de suferit. Pe unii i-au răstignit şi omorât, pe alţii i-au bătut în sinagogi şi prigonit din cetate în cetate. Menirea profeţilor nu a fost doar să fie îndrumătorii lui Israel ci, ei au fost nişte vizionari care, privind mereu la ornicul timpului, "...cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate." (1Pet. 1:11).

Chiar dacă, "...Legea n-a făcut nimic desăvârşit...", ea are meritul că a dat naştere unor oameni integri faţă de Dumnezeu – numiţi Profeţi.

Profeţii lui Israel nu trebuie confundaţi cu "vechii profeţi asirieni", sau cu ghicitoarele "sibile", care în antichitate preziceau viitorul.

Noi astăzi ne folosim de lampa profetică, admirând înţelepciunea lui Dumnezeu care a întocmit un Plan armonios de răscumpărare şi restaurare a omului, şi care se duce la îndeplinire după cum l-au descris Profeţii. "Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări Luceafărul de dimineaţă în inimile voastre." (2Pet. 1:19).

Despre viitoarea Împărăţie a lui Dumnezeu au vorbit douăzeci şi patru de profeţi. Aducându-se acest argument se crede că, cei douăzeci şi patru de profeţi ai Vechiului Testament se identifică cu cei douzeci şi patru de bătrâni descrişi în Apocalipsa.

1. "Enoh" – este cel dintâi dintre profeţi care a proorocit viitoarea Împărăţie a lui Hristos şi a Miresei Sale. Despre Enoh ştim că, la vârsta de 65 ani a născut pe Metusala, cel mai longeviv dintre fiii oamenilor. După aceasta, Enoh a trăit 300 ani cu Dumnezeu. Versetul 24 din Genesa cap.5, ne spune: "...apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu." De la acest "pionier" al profeţilor reţinem cuvintele pe care Iuda le redă în epistola sa: "Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: "Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi."(Iuda v14,15).

2. "Iacov" – a fost un alt profet. El afirmă în Genesa 49:10, următoarele: "Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele." Toiagul este simbolul domniei, a autorităţii; iar Şilo înseamnă făcător de pace. Domnul Isus a fost Leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David. Acestui "Prinţ" al păcii, Dumnezeu îi va da "neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire." (Ps. 2:8).

3. "Moise" – este următorul profet. Dumnezeu l-a inspirat să scrie despre începuturile istoriei omului. Din scrierile sale obţinem o înţelegere profundă a scopului pentru care Dumnezeu a pus pe om pe pământ. Aflăm despre căderea omului în păcat şi despre afirmaţia lui Dumnezeu, Genesa 3:15, "Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul." Ne descrie făgăduinţa lui Dumnezeu către Avraam. "Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului." (Gen. 18:18; 22:18; 26:4; 35:12). Jertfirea viţelului în ziua ispăşirii este o icoană a jrtfei Domnului nostru pentru toţi oamenii. "El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi." (1Ioan 2:2). Jertfa ţapului reprezintă jertfa Eclesiei Sale. Ţapul, fiind fără grăsime, se mistuia în grăsimea viţelului. Astfel Eclesia se consumă în iubirea Domnului. Sunetul trâmbiţei în anul al 49-lea era anunţarea libertăţii tuturor scavilor şi reîntoarcerea lor la moştenire. Acesta era un an de veselie. În această icoană, noi vedem ridicarea şi restaurarea lumii la chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

4. "Samuel" – este următorul profet. El descrie profeţia Anei, mama lui. "Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo." (1Sam. 2:6). Acesta este cel dintâi loc în Biblie unde ni se spune că ce merge în locuinţa morţilor nu rămâne acolo ci, va învia.

5. "Iov" – este alt profet. După ce toate chinurile trec peste Iov şi el rămâne singur în durerea lui, se roagă să meargă în locuinţa morţilor până ce mânia lui Dumnezeu va trece şi-şi va aduce iarăşi aminte de dânsul. Prin aceasta el vorbea de înviere. În durerea lui, inspirat de către Dumnezeu, el afirmă un adevăr de necontestat: "Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va arăta la urmă pe pământ." (Iov 19:25). Chinurile prin care a trecut Iov reprezintă suferinţele prin care a trecut neamul omenesc de atâtea veacuri. Reabilitarea lui Iov este o icoană a restaurării neamului omenesc la poziţia de stăpân şi domn al planetei.

6. "David" – al şaselea profet. Majoritatea psalmilor săi sunt profeţii. În Ps. 22 v 28,29 spune: "Căci a Domnului este Împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri. Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa." El va domni cu dreptate. "Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, aste veşnic; toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate." Ps. 45:6). El va pune capăt războaielor şi va distruge toate arsenalele de război. "Opriţi-vă, şi să stiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ." (Ps. 46:10). "El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor." (Ps.65:7). Folosind un limbaj metaforic, în Ps. 72 v 3,4 ne spune că: "Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale. El va face dreptate nenorociţilor poporului va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor." Atunci "Toate neamurile pe care le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău." (Ps. 86:9). Să avem, de asemenea în vedere Ps. 96. Toate acestea Dumnezeu le va face pe pământul în care astăzi este necaz. "...Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit..." (Isaia 45:18). "Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina." (Ps. 104:5). "Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare." (Ecl. 1:4).

7. "Solomon – autorul cărţii Proverbele. Spune: "Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos." )Prov. 11:31).

8. "Isaia" – unul dintre Profeţii mari. El a profeţit că: "Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului. El va fi judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul." (Isaia 2:2-4). Sub noul guvernament, lupul va locui împreună cu mielul... (Isaia 11:4-9). În vremea aceea Hristos va fi steagul popoarelor...(Isaia 11:10:16). Isaia ne mai spune că în ziua aceea, Domnul oştirilor a pregătit tuturor popoarelor un ospăţ de bucate grase şi de vinuri vechi, pe muntele Împărăţiei Sale. Iar moartea va fi nimicită pe vecie. (Isaia 25:6-8). Niciun locuitor nu va mai zice, aşa ca astăzi: sunt bolnav, (Isaia 33:24). Pustiul va înflori ca roza, văile se vor înălţa, iar munţii şi dealurile vor fi plecate, (Isaia 40:4). "Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească." (Isaia 35:8).

9. "Ieremia" – a prezis că neamurile pământului vor zice atunci: "Părinţii noştri n-au moştenit decât minciuni, idoli deşerţi, care nu sunt de niciun ajutor."(Ier. 16:19). Dumnezeu dă prin Profet o nădejde: copiii se vor întoarce, din ţara vrăşmaşului, în ţinutul lor. Aici ţara vrăşmaşului este locuinţa morţilor.

10. "Ezechiel" – ne spune că Dumnezeu va lua inima de piatră şi va da poporului o inimă de carne. Copiii nu vor mai suferi pentru păcatele părinţilor şi nici părinţii pentru nelegiuirea copiilor. "Sufletul care păcătuieşte, acela va muri." (Ezech. 18:4). Oile Sale nu vor mai fi înfometate şi jefuite de către păstori corupţi. (Ezech. Cap 34).

11. "Daniel" – vorbeşte despre Împărăţia pe care Dumnezeu o va ridica în mijlocul împărăţiilor pământeşti şi care nu va mai trece de la un împărat la altul, ci ea va dăinui veşnic. (Dan. 2:44). "Domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-l vor asculta!" (Dan.7:27).

12. "Osea" – profeţeşte că Domnul va stârpi din ţară arcul, sabia şi alte unelte de război şi toţi oamenii vor trăi în siguranţă şi armonie. Vorbeşte despre două zile a câte o mie de ani, începând de la domnul, iar în a treia mie popoarele vor fi ridicate, vindecate şi vor trăi înaintea Domnului. (Osea 6:1-3).

13. "Ioel" – este un Profet care ne dă o imagine completă a zilei Domnului, şi că orcine va chema atunci Numele Său va fi mântuit.

14. "Amos" – este următorul Profet. Din această profeţie se inspiră prisbiterul Iacov în Faptele ap. 15:14-18, când vorbeşte despre ridicarea din nou a casei regale a lui David.

15. "Obadia" – în scurta lui profeţie vorbeşte despre izbăvitorii (Hristos şi Biserica), ce se vor sui pe muntele Sionului ca să judece muntele lui Esau, (întreaga omenire). "Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?" (1Cor. 6:2).

16. "Iona" – lucrurile profeţite de el sunt o icoană interesantă a unor întâmplări ce se petrec sub ochii noştri. Iona s-a supărat văzând că evenimentele nu se întâmplă după cum el le-a aşteptat. Noi astăzi trăim într-o zi când oameni din diferite denomenaţiuni predică faptul că planeta noastră va fi arsă cu foc. Dar asemenea lui Iona, ei nu îşi dau seama de vestea lor. Lumea care are să fie arsă este lumea satanei, ordinea de lucruri alcătuită de el, nu pământul literal.

17. "Mica" – este Profetul care a scris despre venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, adresând în primul rând o mustrare naţiunilor puternice. Asemenea lui Isaia, Mica profeţeşte că: "În vremile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor, şi popoarele vor veni grămadă la el." (Mica 4:1). Legea va veni din Sion şi din Ierusalim cuvântul Domnului. Armele de război vor fi transformate în fiare de plug, şi nu vor mai face război. Fiecare va locui sub viţa şi sub smochinul lui, nu sub al patronului.

18. "Naum" – acest Profet descrie venirea Domnului în mijlocul unei lumi nelegiuite, plină de minciună şi sâlnicie. "Negustorii tăi sunt mai mulţi decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care îşi întind aripile şi zboară. Voivozii tăi sunt ca lăcustele, mai marii tăi sunt ca o ceată de lăcuste, care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei. În timp ce păstorii tăi dorm, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu-l mai strânge." (Naum 3:17,18). Profetul avertizează, că cei ce fac planuri răutăcioase "...vor fi ca nişte mănunchiuri de spini încâlciţi, şi tocmai cînd vor fi beţi de vinul lor, vor fi mistuiţi de foc ca o mirişte de tot uscată." (Naum 1:10). Dar, "Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El." (Naum 1:7).

19. "Habacuc" – este Profetul care ne informează că: "...pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr." (Hab. 2:14). Va fi tot aşa de cu neputinţă pentru cineva ca să nu cunoască pe Dumnezeu, cum ar fi cu neputinţă pentru cineva să fie în fundul mării şi să nu fie ud.

20. "Ţefania" – a prezis că Domnul va fi grozav împotriva zeilor pământului şi îi va face pe toţi să piară. (Ţef. 2:11). Ne mai spune că, după ce va fi mistuită starea nedreaptă şi inechitabilă a societăţii de astăzi, nu prin foc literal ci, prin focul mâniei lui Dumnezeu, atunci nu va mai fi sectarism, ci toate popoarele vor învăţa adevărul. "Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând." (Ţef. 3:9).

21. "Hagai" – " spune că dorinţa tuturor popoarelor va veni" (Hag. 2:7), Trad. Engl. "De asemenea şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu." (Rom. 8:19). Apostolul ne spune "că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia copiilor lui Dumnezeu." (Rom. 8:21).

22. "Zaharia" – profeţeşte că în ziua aceea multe neamuri se vor alipi de Domnul, iar El va locui în mijlocul lor. Împărăţia viitoare va fi o împărăţie a dreptăţii. Pământul va da rodul său şi cerul roua sa. "Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: "Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!" (Zah. 8:21). Războaiele vor înceta şi neamurilor va fi vestită pacea. "Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume" (Zah. 14:9).

23. "Maleahi" – ne spune că de la răsăritul şi până la apusul soarelui, Numele Său va fi mare pe tot pământul. Soarele neprihănirii va aduce vindecare pentru toată planeta infectată de păcat.

24. "Ioan Botezătorul" – este cel din urmă Profet. Ştim aceasta din spusele Domnului. "Legea şi profeţii au ţinut până la Ioan." (Luca 16:16). Iar Ioan, care a fost profeţit de către Maleahi, a spus despre Isus: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii." Ioan 1:29).

Mulţumim Tatălui ceresc pentru că ne-a dăruit aceste indicatoare ce luminează calea peregrinajului nostru, ca să nu ne pierde prin labirintul întunecos al superstiţiilor din lumea rea de azi. Scopul profeţiilor nu este de a ne ajuta să ştim mai dinainte cum şi când se vor întâmpla evenimentele prezise, (dacă s-ar putea cu cifre), ci mai degrabă, scopul lor este să recunoaştem evenimentele când ele se întâmplă, şi astfel să ne fortificăm credinţa. Scopul lor este să ne amintească mereu să "veghem" cum toate lucrurile se duc la îndeplinire, "...după sfatul hotărât şi după ştiinţa de mai dinainte a lui Dumnezeu..." (Fapt. 2:23). Amin!

Victorie asupra ta.

Când niciodată nu te referi la tine însuţi în conversaţie, sau nu înregistrezi faptele tale bune, sau nu vrei să fii lăudat, când cu adevărat vrei să fii necunoscut,...

...aceasta este victorie asupra ta.

Ps. 25:9, Iacov 4:6, 1Cor. 13:4, Prov. 27:2, Mat. 6:2.

Când faptele tale bune sunt vorbite de rău, când dorinţele tale sunt omise, când sfatul tău nu este luat în seamă, opiniile tale sunt ridiculizate, şi tu refuzi ca mânia să se ridice în inima ta, şi chiar refuzi să te aperi, ci suferi totul în linişte, cu răbdare şi iubire,...

...aceasta este victorie asupra ta.

Prov. 19:11, Prov. 15:1-2, Ps. 37:7, 1Pet. 2:19.

Când eşti mulţumit cu orice mâncare, orice ofertă, orice haine, orice climat, orice singurătate, prin voia lui Dumnezeu,...

...aceasta aste victorie asupra ta.

Fil. 4:11, Prov. 15:15, 1Tim. 6:6, Evr. 13:5,6.

Când cu iubire şi răbdare suferi orice dezordine, orice iregularitate, orice nepunctualitate, sau orice neplăcere; când poţi să stai faţă-n faţă cu risipa, nebunia, extravaganţa, insensibilitatea spirituală, şi înduri aşa cum Isus a îndurat,...

...aceasta este victorie asupra ta.

1Cor. 13:3,7; 1Tes. 5:14; Iac. 1:3; Rom. 12:12.

Când poţi să primeşti corectare şi mustrare de la cineva cu o statură mai joasă decât tine, şi poţi să te supui cu umilinţă înăuntru şi pe dinafară, nemanifestând împotrivire sau indignare în inima ta,...

...aceasta este victorie asupra ta

Prov. 15:31; Ps. 141:5; Prov. 10:17; Evr. 12:6,7.

Când poţi să vezi pe fratele tău că prosperă şi îşi are nevoile satisfăcute, şi poţi să te bucuri cu sinceritate cu el în spirit şi să nu simţi invidie, nici să nu ridici întrebări la Dumnezeu, în timp ce nevoile tale sunt mult mai mari şi în circumstanţe mai disperate,...

...aceasta este victorie asupra ta.

Fil. 2:3; Gal. 5:26; Prov 25:27.

Când eşti utat, sau neglijat, sau înadins desfidat, şi nu te ustură, nu te doare această insultă ori nebăgare în seamă, ci inima ta este fericită, fiind vrednic a suferi pentru Hristos,...

...aceasta este victorie asupra ta.

Rom. 8:28; Rom. 8:6-18; 1Cor. 10:13.

Mulţumiri fr. George Tabac, USA.

"Apa Vieţii"

Apa este un element indispensabil vieţii. Reînoirea celulelor trupului vremelnic nu este posibilă fără apă. Unde există apă, există viaţă. Aşa cum apa fizică este esenţială vieţii fizice, tot aşa viaţa spirituală are nevoie de apă spirituală, "apa vie". Despre această "apă vie", Domnul Isus a vorbit femeii din Samaria, la fântâna lui Iacov. Vorbea despre Spiritul Sfânt. "Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-l primească cei ce cred în El..." (Ioan 7:38,39).

Apa naturală nu este întrebuinţată numai pentru întreţinerea vieţii fizice, ci şi ca simbol al Botezului, al naşterii din nou. De asemenea simbolizează şi apele adevărului care, ne curăţă de noroiul tradiţiilor şi deşertăciunilor acestui veac. Apostolul Pavel spune bărbaţilor din Efes: "...iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt." (Efeseni 5:25,26).

Ceea ce este astăzi simbolizat prin apă, în Împărăţia lui Dumnezeu va fi împlinit. "Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor." (Apoc. 7:16,17). În Noul Ierusalim v-a exista apă, citim în Apocalipsa 22 v 1. "Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului." Aceasta este apa vieţii promisă de Isus femeii din Samaria. Este apa despre care a amintit Isus evreilor, în ziua cea mare a praznicului când a strigat: "Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea." (Ioan 7:37).

Din această apă va bea şi poporul Israel, când Domnul se va întoarce şi va ridica din nou cortul lui David. "În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie." (Zaharia 13:1).

În profeţia lui Ezechiel cap. 47, sunt arătate binefacerile iubirii lui Dumnezeu, care se vor revărsa spre mântuirea şi binecuvântarea omenirii ce va vrea să asculte. Aceste binecuvântări sunt zugrăvite prin râul limpede al vieţii. Oricine se va scufunda în deplinătatea iubirii lui Dumnezeu, va câştiga viaţă.

Astăzi mai este valabilă, încă, invitaţia lansată de Dumnezeu prin profet: "Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată." (Isaia 55:1). Amin.

"Doamne, auzi-mi glasul...!"

În ultima vreme, tema rugăciunii este tot mai puţin frecventă în discursurile fraţilor. Unii nu abordează acest subiect considerând că este un lucru începător şi face parte din "cele dintâi adevăruri", iar noi "de mult ar trebui să fim învăţători " şi să ne ocupăm de adevăruri mai profunde. Adevărurile începătoare de la care ap. Pavel ne îndeamnă "să mergem spre cele desăvârşite" sunt adevărurile despre care doar vorbim şi niciodată nu le punem în practică. Din această cauză nu putem suporta mâncăruri mai tari şi nu putem trece la adevăruri mai adânci.

Există lucruri începătoare de la care un creştin trebuie să treacă spre cele desăvârşite, dar există şi lucruri "aparent" începătoare care trebuiesc exersate mereu, pentru ca fiinţa nouă ce se dezvoltă în simţurile noastre să poată respira necontenit aerul proaspăt de pe înălţimile Munţilor Sfinţi. Un astfel de lucru este rugăciunea.

Rugăciunea este activitatea primordială în viaţa creştină, este legătura pe care o stabilim cu Dumnezeu pentru a-I aduce laude şi mulţumiri. Cel mai înalt privilegiu la care poate aspira un muritor este primirea în audienţă de către Marele Suveran al Universului. Nimic nu este atât de semnificativ ca rugăciunea. Orice activitate a noastră poate să înşele în privinţa stării sufleteşti. Rugăciunea însă, nu. Ea este barometrul stării noastre sufleteşti. Este o activitate în camera dinăutru a inimii, o activitate de sfinţenie, o activitate fără de care toate altele ni se par fără valoare. Rugăciunea este cea mai înaltă parte a slujbei noastre. "Prin El (Isus Hristos) să aducem totdeauna lui Dumezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui." (Evrei 13:15). Aceasta este recomandarea apostolului. Noi, prin harul lui Dumnezeu, am fost făcuţi o preoţie sfântă, un popor deosebit, un neam ales. Se cade, dar, ca jertfele noastre de laudă să fie mereu pe buzele noastre. "Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela mă proslăveşte..." (Ps. 50:23).

La sfârşitul cap. 20 din cartea Exodului, citim cuvintele lui Dumnezeu adresate poporului Său: "Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire... În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta." Copiii lui Israel aveau privilegiul de a construi în orice loc un altar de pământ (sau piatră necioplită), pentru a se închina şi a aduce jertfe. Israeliţii spirituali au, de asemenea, un astfel de privilegiu. Atât în comun cât şi în particular, pot să ridice câte un altar Domnului şi, în chip smerit, să adore pe Dumnezeu cu căldură şi sinceritate.

Din cauza obligaţiilor vieţii, a infirmităţilor şi a altor diferite piedici, există mulţi creştini care, uneori, nu se pot bucura împreună cu fraţii lor de adorarea colectivă. Dumnezeu vede mai bine ca oricine greutăţile lor. Dar în orice timp şi din orice loc îşi pot înălţa gândurile spre Tronul harului, şi fără multă ceremonie (fără pietre cioplite), se pot închina cu toată recunoştinţa şi respectul în faţa Creatorului, amintindu-I starea în care se află. Dumnezeu spune: "Voi veni la tine şi te voi binecuvânta."

Să ne aducem aminte de Epafra. Un caracter deosebit. Un om de rugăciune remarcabil. Apostolul Pavel scria Colosenilor: "Epafra, care este dintre'ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Ierapole." (Coloseni 4:12,13). Ce nobil exemplu! Se pare că în zilele noastre avem şi noi lipsă de astfel de oameni. Sigur că ne bucurăm şi suntem recunoscători faţă de toţi fraţii care ne predică Evanghelia, faţă de toţi care se ostenesc pentru ca, veştile bune să ne vină prin scris. Suntem recunoscători faţă de cei care, călătorind din ţară în ţară, din oraş în oraş, din localitate în localitate, prezintă mesajul Împărăţiei. Dar mai presus de toate acestea şi chiar înaintea lor, noi avem trebuinţă de spiritul rugăciunii, de rugăciunea fierbinte şi plină de zel. Avem trebuinţă ca toate lipsurile să le ducem la Tronul harului. Urechea Tatălui nostru este totdeauna deschisă. El iubeşte stăruinţa noastră în rugăciune.

Se spune că rugăciunea este respiraţia fiinţei noi. După cum corpul nostru are nevoie de aer, ca să poată persista, tot aşa fiinţa nouă are nevoie de rugăciune. Aerul proaspăt de pe înălţimile "Munţilor Sfinţi" îl putem respira numai în societatea lui Dumnezeu. Este necesar să venim mereu, îndrăznesc să spun, chiar într-un mod regulat la picioarele Domnului Isus, pentru a ne reînnoi provizia de aer ceresc. Altminteri, Făptura nouă se asfixiază. Rugăciunea menţine relaţia noastră cu cerul, dându-ne vigoarea şi tonusul spiritual.

Citim despre credincioşii Vechiului Testament, Moise, Iosua, David, Solomon, Ezachiel, Ezra, Neemia, că s-au aruncat cu faţa la pământ ca să laude pe Dumnezeu. Citim despre Domnul Isus, că a căzut cu faţa la pământ înaintea Tatălui. Citim despre diaconul Ştefan, despre ap. Petru, că au îngenuncheat în rugăciune. Deşi noi credem că Dumnezeu cercetează inima şi i-a seama mai puţin la manifestările noastre exterioare, totuşi credem că simte o plăcere atunci când copilul Său vine la rugăciune smerit şi cu respect faţă de El. Dacă comportarea noastră interioară o păstrăm să fie cât mai frumoasă şi în supunere, atunci această stare se va transpune şi în manifestările noastre exterioare. Făpturilor noi li se cade rugăciunea în genunchi. Această formă de închinare este cea mai înaltă expresie de cinstire a lui Dumnezeu. Solomon s-a rugat în genunchi la sfinţirea Templului. Ezra, când a auzit de păcatele poporului, s-a rugat în genunchi. Daniel, chiar în primejdie, pe când era în prinsoarea babiloniană, nu şi-a schimbat programul, ci a îngenuncheat de trei ori pe zi şi s-a rugat lui Dumnezeu. Ap. Pavel, în peregrinajul său, şi-a plecat de multe ori cu drag genunchii pentru toţi creştinii din vremea lui, rugându-se ca Dumnezeu să-i întărească cu putere. Când s-a aflat în Milet , în drum spre Ierusalim, a îngenuncheat împreună cu prisbiterii din Efes.

Toţi cei care au gustat cât de bun este Domnul, care pot privi printre astre şi chiar dincolo de ele, cultivă şi vor cultiva în continuare cu sinceritate şi evlavie, cu pasiune şi credinţă o viaţă adevărată de rugăciune.

Printre darurile secrete pe care un creştin le primeşte de la Dumnezeu, puterea rugăciunii este foarte importantă. În societăţile de fraţi unde rugăciunea este superficială sau chiar neglijată, dovezile unei vieţi spirituale lipsesc. Auzim adeseori despre puterea rugăciunii lui Ilie. Prisbiterul Iacov ne prezintă acest caracter, ca un argument la ce poate face rugăciunea stăruitoare. Deşi pe vremea lui Ilie existau în Israel şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, totuşi Ilie a fost singurul care a dorit ca serviciul lui Iehova să fie restabilit în ţară şi Dumnezeu să arate pe servul Său adevărat. El a dorit, de asemenea, ca Dumnezeu să fie glorificat înaintea poporului şi poporul să se întoarcă la Dumnezeu. Ilie s-a rugat stăruitor pentru acest lucru.

Suntem şi noi plini de gelozie pentru Domnul şi pentru poporul Său? Îi amintim în rugăciuni dorinţa fierbinte pentru stabilirea Împărăţiei Sale? "...nu vă odihniţi deloc! Şi nu-i daţi răgaz, până nu va aşeza din nou Ierusalimul, şi-l va face o laudă pe pământ." (Isaia 62:6,7)

Cele mai mari greşeli în viaţa noastră pot fi cauzate de neglijarea rugăciunii. A rugăciunilor ascunşi în odăiţă, a rugăciunilor în familie, a rugăciunilor în comunitate cu fraţii. Uneori jertfele noastre ni se par atât de slabe, de imperfecte, de incomplete, dar să nu uităm că avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu. El preia aceste jertfe, le completează şi le prezintă în Faţa Tatălui ca pe un merit al Său. Faptele noastre sunt dezbrăcate de orice slăbiciune şi îmbrăcate cu chipul Avocatului nostru. Acest fapt ne aminteşte de placa de aur curat pe care o purta Aron. Ea sta pe fruntea lui Aron şi Aron purta nelegiuirile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduceau darurile la altar. Dacă Aron era preotul lor, noi avem un preot şi mai bun – nu după rânduiala lui Aron ci, după rânduiala lui Melhisedec. După ce a purtat pe fruntea Lui, nu o placă de aur, ci o coroană de spini pentru păcatele noastre, El face în continuare slujba de Mare Preot, mijlocind pentru noi înaintea Tatălui.

"Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa!" – spunea omul după inima Ta, David. Noi Te rugăm auzi-ne glasul şi seara, şi noaptea, că Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate. Ascultă-ne de fiecare dată când aducem la altar, potrivit voinţei Tale, toate mulţumirile, toată gratitudinea şi respectul nostru, prin Numele Domnului Isus. Te iubim din inimă, Dumnezeule. Tu eşti singura noastră fericire. Adu-Ţi aminte de noi după îndurarea şi bunătatea Ta. Îţi mulţumim! Amin.