"Darul" lui Dumnezeu.

“Fiindcă plata păcatului este moartea: dar ~ darul~ fără plată al lui Dumnezeu este viaţă veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.”(Rom. 6:23).

Cuvântul “dar” este traducerea în romaneşte a cuvântului “charisma”, din limba greacă, care în esenţă înseamnă “un dar”. “Charisma” este un cuvânt specific ap. Pavel, care îl foloseşte de patrusprezece ori în epistolele sale. În traducerile romaneşti, “charisma” este redat şi prin “har”. Totuşi este o deosebire între “dar” şi “har.” Darul este un cadou pe care cineva îl primeşte din partea lui Dumnezeu; o aptitudine, o vocaţie, un talent. Harul este egal cu mila lui Dumnezeu; un favor de care cineva beneficiază în mod nemeritat. Dumnezeu, în bunătatea Lui, a dat multe daruri oamenilor. Dar omul nu ia seama. Cel mai mare dar pe care ni l-a făcut tuturora este Domnul nostru Isus Cristos, iar prin El ne-a dat darul fără plată, care este viaţă veşnică.

Datorită harului, creştinii primesc daruri speciale. Corintenilor nu le lipsea charisma, (1Cor. 1:7). Cuvântul charisma este folosit şi în legătură cu iertarea. “Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci dacă prin greşala unui singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică îm Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi.” (Rom. 5:15).

Darul lui Dumnezeu poate ajunge la oameni şi prin mâinile oamenilor. Timotei nu trebuie să uite niciodată darul care i-a fost dat, prin punerea mâinilor de către ceata presbiterilor. (1Tim. 4:14; 2Tim. 1:6).

În mod special, charisma este folosit pentru toate darurile speciale care se exercită în serviciul Eclesiei. La fel ca harul, darul este ceva gratuit ce se dă creştinului fără ca acesta să merite, ceva ce vine din harul lui Dumnezeu şi care niciodată n-ar fi putut fi posedat prin efortul cuiva.

Romani 6:23, pe care l-am redat iniţial este versetul care dă înţelesul esenţial al cuvântului. Aici două cuvinte sunt în antiteză unul faţă de celălalt.

1) „Plata” păcatului este moartea – aici este folosit cuvântul grec – apsonia – însemnând salariul unui soldat.

2) „Darul” lui Dumnezeu este viaţă veşnică. Cuvântul pentru dar este charisma.

Prin urmare, ceea ce putem noi câştiga de pe urma păcatului, plata s-au apsonia noastră este moartea. Dar ceea ce avem este charisma, darul gratuit al lui Dumnezeu. Totul este de la Dumnezeu prin Isus Cristos. „Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile.” (Rom. 11:36). Harul care ne împodobeşte viaţa noastră, care ne acopere orice păcat fiecare înzestrare pe care o avem, toate talentele pe care le punem în slujba Domnului şi fraţilor sunt – CHARISMA lui Dumnezeu. Lăudat să fie în veci. Amin.

Prelucrare după William Barclay.

Izbăvirea "săracilor."

“Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia brâul mijlocului Său.” (Isaia 11;1-5)

În textul de mai sus profetul Isaia vorbeşte despre Mesia. “Vlăstarul” din tulpina lui Isai, născut în Betleem, venit în lumea noastră decadentă “...după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu...”(F.A2:23), era fiul Mariei, ce se trăgea din rădăcina lui David. Despre El a cântat preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul: “Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David.” (Luca 1:68,69). Lucrurile s-au întâmplat întocmai cum le-a vestit Isaia şi cum le-a spus îngerul Gavril fecioarei Maria, că Cel ce se va naşte din ea “...va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.”(Luca 1:32). Dar profeţia va avea o îndeplinire specială la a doua venire a Domnului nostru, cuprinzând o mie de ani. Atunci Fiul Omului, venind în mărire, va fi chemat Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Va avea toată autoritatea şi toată puterea în cer şi pe pământ, căci: „Duhul Domnului se va odihni peste El.” Pentru a face ordine în haosul de pe pământ, Regele nu va face uz de forţa armelor, ca să învingă pe duşmani; ci cu toiagul cuvântului Său şi cu suflarea buzelor Sale va omorî pe cel rău.

„Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării… Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia brâul mijlocului Său.”

Brâul din jurul coapselor şi a mijlocului Său, simbolul servituţii, ne sugerează ideea că în calitate de reprezentant al lui Dumnezeu, „El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ…”(Isaia 42:4). Tot în Isaia, citim: „Şi atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare; şi se va vedea şezând cu credincioşie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de râvnă pentru dreptate.”(Isaia 16:5). Vedem în Domnul Isus, o credincioşie şi o loialitate absolută faţă de Tatăl. Când lumea de pe pământ şi de sub pământ va începe să recunoască judecata Lui dreaptă şi va recunoaşte că toate faptele Lui le face din iubire, multe inimi de piatră se vor muia şi vor fi schimbate cu inimi de carne. Această minunată operă de restaurare săvârşită de Cristos va fi îndeplinirea dorinţei tuturor popoarelor, care au îndurat mii de ani aroganţa unui tiran despotic şi heteroclit, duşman al lui Dumnezeu şi al tuturor oamenilor. Acesta a fost satan.

„…va judeca pe cei săraci cu dreptate…”

Prin săraci, aici înţelegem pe cei bolnavi sub toate aspectele, pe cei slabi şi oprimaţi. Veacuri în şir cei săraci n-au avut parte de o judecată dreaptă şi echitabilă. Istoria dovedeşte că judecata pe pământ a fost foarte nedreaptă şi inegală. Judecătorii fiind imperfecţi, verdictele lor au dat greş. Alteori au judecat după interese. Cei bogaţi şi puternici au rămas nepedepsiţi, pe când cei săraci şi neputincioşi au fost deposedaţi de bunuri, de libertate şi chiar de viaţă. „De aceea legea este fără putere şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte.”(Hab. 1:4). Uneori , deşi s-a respectat legea, s-au comis nedreptăţi, pentru că legea a fost nedreaptă. Legile sunt făcute de către stăpânitori, de aceea bogaţii şi puternicii zilei alcătuiesc legile după voia lor, ca să poată oprima pe cel sărac în mod legal. Dar nu numai pătura săracă a societăţii laice este tratată astfel, ci şi în lumea creştină se aplică această metodă. Locurile de frunte în „sinagogi” sunt ocupate de cei bogaţi şi puternici, pe când cei săraci sunt nedreptăţiţi, consolându-se cu sărăcia lor.

Această situaţie va fi complet schimbată când Mesia va transforma actuala stare de lucruri. Atunci omenirea va fi judecată în perfectă armonie cu dreptatea şi echitatea. „Căci El va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul care n-are ajutor.”(Ps. 72:12).

Astăzi cei mai mulţi din locuitorii pământului se trezesc în fiecare dimineaţă cu disperare şi dezorientare. Milioane de oameni sunt fără slujbe şi nesiguranţa zilei de mâine îi împinge la gesturi disperate. „…toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.”(Romani 8:22). Întreaga lume este frământată de groaza evenimentelor ce vor veni. „Dar cei ce stau sub umbra celui Atotputernic văd pe norii strâmtorării o margine argintie care îi face să se bucure de mântuirea care se apropie.” Ei văd lupta care se dă între lumină şi întuneric, între adevăr şi eroare. Va fi o victorie eternă a luminii. În Domnul Isus este viaţa, şi viaţa este lumina oamenilor. Această lumină va lumina pe orice om venind în lume. Singura şansă de scăpare şi de mântuire a celor săraci şi nenorociţi va fi Marele Mesia şi oricine va crede în El şi va chema Numele Lui va fi mântuit.”(1Cor. 15:24)Atunci se va putea cânta pe un instrument cu coarde: „Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă. Se bucură neamurile şi se veselesc; căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, şi povăţuieşti neamurile pe pământ. Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.”(Ps. 67:3-5)

“În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.”(1Cor. 15:24).

Amin!