14 NISAN

Dimineaţa l-au dus la Pilat în camera de judecată.

Evreii l-au predat autorităţilor civile, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele. Câtă făţărie!

Pilat, găsindu-l nevinovat, a încercat de mai multe ori să-L scape de furia evreilor, dar toate tentativele lui au eşuat.

Atunci l-a dat pe mâna ostaşilor, ca să-L bată. Ostaşii au împletit o cunună de spini şi i-au pus-o pe cap.

Isus a fost dus în faţa Iudeilor, purtând cununa de spini şi haina de purpură. Când L-au văzut, preoţii cei mai de seamă au început să strige: "RĂSTIGNEŞTE-L! RĂSTIGNEŞTE-L!

I-au pus în spate o cruce grea pe care a trebuit să o ducă până pe dealul "Căpăţânii", care pe evreeşte se cheamă Golgota.

Acolo a fost răstignit şi acolo a murit Isus, semnând cu sângele Său actul final al răscumpărării, prin care ne-a dat dreptul să ne facem copii ai lui Dumnezeu.

Să ne aducem aminte mereu de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, prin care beneficiem de posibilitatea moştenirii sfinţilor în lumină.

Să ne plecăm cu pioşenie, în faţa Marelui "EU SUNT" şi a Fiului Său, nu numai odată pe an, ci de 365 de ori într-un an. Moartea Domnului în favoarea noastră merită mult mai mult.

AMUN!

Tu nu stii

12 NISAN

Dimineaţa, Isus şi ucenicii s-au întors la Ierusalim. Când au trecut pe  lângă smochin l-au văzut uscat din rădăcină. Petru i-a zis lui Isus: "Învăţătorule, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat."

Isus le-a zis: "Aveţi credinţă în Dumnezeu!" (Marcu 11:22).

În această zi, făţarnicii farisei au făcut alianţă cu iridienii, numai pentru a putea să-şi ducă până la final scopul lor criminal de a-L ucide pe Isus.

Irodienii nu erau o sectă religioasă, ci un partid politic care, îl susţinea pe Irod şi aveau sentimente plăcute pentru romani. Fariseii erau duşmanii irodienilor, dar de data aceasta interesul a fost mai puternic decât moralitatea.

Irodienii i-au pus tot felul de întrebări lui Isus cu mult respect, dar şi cu şiretenie.

"Se cade să dăm bir Cezarului, s-au nu?" Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: "Pentru ce mă ispitiţi?

"Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." (Luca 20:22-25).

Cu toate acestea, mai târziu Isus este învinovăţit că oprea pe oameni să dea bir Cezarului.

Au mai pus şi alte întrebări, dar Isus le-a spus că se rătăcesc, necunoscând scripturile.

Fariseii erau chinuiţi de o problemă: "Care poruncă din Lege este mai mare." Interpretând fiecare cuvânt din legământul legii şi "despicând firul în patru", s-au pierdut în amănunte şi au văzut în lege 248 articole pozitive, cât numărul oaselor corpului omenesc şi 365 articole negative, corespunzând cu zilele anului şi cu numărul arterelor şi venelor trupului. Acestea însumează 613 articole de lege, adică exact numărul literelor din Decalog.

Să nu fi ştiut fariseii care este cea mai mare poruncă din Lege? Greu de crezut!

Isus îi răspunde celui ce întreabă şi rezumă întreaga Lege şi prooroci la două porunci: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Luca 10:27).

Această zi a fost pentru Isus foarte încordată. Isus părăseşte pentru cea din urmă oră Templul.

În seara aceleaşi zile, pe când se aflau pe Muntele Măslinilor, în drum spre Betania, Isus le spune ucenicilor profeţia Sa despre dărâmarea Templului, redată nouă în ev. după Matei , cap. 24.

S-a întors din nou în Betania, la cei ce-L iubeau.

În tot acest timp, puţin mai la miazăzi de Ierusalim, în casa marelui preot Caiafa se adunase Sinedriul. Se sfătuiau cum să prindă cu vicleşug pe Isus şi să-L omoare. Dar când? Se apropia sărbătoarea. Nu în timpul sărbătorii, ziceau unii, ca să nu se facă tulburare în popor. Dar sfatul divin a fost altul. Tocmai în timpul sărbătorii, pentru că El trebuia să fie Mielul de Paşte. De aceea Domnul a serbat Paştele împreună cu ucenicii Săi cu o seară mai devreme.

Aşa se pare, dar Domnul cu ucenicii au serbat corect. Evreii au schimbat prăznuirea Paştelor, şi făceau acest lucru în prima zi din sărbătoarea Azimilor.

11 NISAN

În dimineaţa acestei zile , împreună cu ucenicii Săi, Isus s-a întors la Ierusalim.

Când au ieşit din Betania, Isus a flămânzit, a zărit de departe un smochin înfrunzit şi s-a dus să vadă dacă v-a găsi roade în el; dar nu erau decât frunze. Atunci a zis smochinului:

"În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine."

Acest smochin sinboliza pe Israel, care la vremea când "ŞILO" i-a cercetat se uscaseră şi nu mai dădeau nici un rod.

Domnul venise la poporul Său cu atâta drag. a vrut sî-i adune laolaltă cum strânge găina puii sub aripi, dar a dat peste un popor încăpăţânat, care a renunţat la Legea lui Dumnezeu în schimbul datinelor.

Pe când era Isus în Templu şi învăţa noroadele, arhiereii, cărturarii şi bătrânii evreilor s-au apropiat de El şi i-au zis:

"Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?" (Matei 21:23).

Era o întrebare perfidă şi Isus le cunoştea vicleşugul. Le-a pus şi El o întrebare:

"Botezul lui Ioan de unde vine? Din cer, sau de la oameni?"

Au dat un răspuns strategic: "Nu ştim." Isus, la rândul Său, le-a zis: "Nici eu nu vă voi spune..."

Isus a găsit momentul potrivit pentru a le vorbi în pilde, ca să le scoată la iveală starea inimii lor.

Le-a spus pilda celor doi fii, pilda vierilor etc. Nu ştim dacă preoţii cei mai de seamă şi cărturarii au înţeles tâlcul acestor pilde. Mai degrabă credem că, auzindu-L cum vorbeşte, au căutat şi mai mult să-L omoare. Se temeau de El, văzând că tot norodul Îi urmează învăţăturile.

Seara, Isus şi ucenicii s-au retras în Betania.

10 NISAN

În această zi ,Isus a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruş, împrumutat de la un om din Betfaghe. Pe atunci acest animal nu era badjocorit şi luat în glumă ca acum, ci era un simbol al păcii şi răbdării.

A fost o intrare triumfală. Oamenii voiau să vadă pe profetul Acela care îl înviase pe Lazar. Era un entuziasm greu de stăvilit şi de stăpânit.

Atunci s-a îndeplinit profeţia lui Zaharia care aspus: "Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei mîgăriţe." (Zaharia 9:9).

Cei mai mulţi din norod  îşi aşterneau hainele pe drum înaintea Învăţătorului şi strigau: "Osana, Fiul lui David... binecuvântat Cel ce vine în Numele Domnului."

Nu toţi au putut să sufere aceste osanale de bucurie. Preoţii cei mai de seamă şi fariseii se apropiaseră de Isus şi-L mustrară. "Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii."

"De vor tăcea aceştia, petrele vor striga", le-a răspuns Isus.

Isus a intrat în Templu şi a găsit aceeaşi stare de lucruri  pe care o cunoştea. Schimbătorii de bani şi-au dat mâna cu negustorii de animale şi cu vânzătorii de porumbei, necinstind lăcaşul de rugăciune. Goana după aur i-au făcut fără bun simţ şi egoişti.

Isus le-a răsturnat mesele şi a zis: "Scris este, casa Mea se va chema o casă de rugăciune." Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari."

Noaptea următoare, Isus şi ucenicii şi-au petrecut-o în Betania.

REMEMBER

Să petrecem alături de Domnul nostru Isus, ultimele Sale zile din viaţa pământească numită şi, "Săptămâna Patimilor."

9 NISAN

Se apropia praznicul Paştelor. Iudeii erau convinşi că Isus va veni cu ucenicii la Ierusalim să prăznuiască sărbătoarea, după Lege.

Preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat Soborul şi au zis: "Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul. Unul din ei , Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic; oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?" (Ioan 11: 47-50). Din ziua aceea au hotărât să-L omoare.

Să scape de acest impostor care a venit să le strice legea şi să le facă de ruşine neamul. Au considerat că este momentul potrivit să pună capăt acestei nelegiuiri. Au poruncit că, dacă va şti cineva unde este să le dea de ştire ca să-L prindă.

Isus a mers în Betania, la prietenul Său Lazar. Acolo Marta i-a pregătit o cină. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi a uns picioarele lui Isus şi le-a şters cu părul capului ei.

O mulţime de Iudei, aflând că Isus este în Betania au venit acolo să-L vadă, dar nu numai pe El, ci şi pe Lazar care a fost înviat din morţi.

Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare nu numai pe Isus, ci şi pe Lazar.

Aceasta întâmplare a avut loc cu şase zile înainte de Paşte. (Ioan 12:1).