“…Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine…”

Sfaturile înţelepte şi pline de iubire, dezvăluirile pe care Isus le face prietenilor Săi în seara Cinei de amintire, au constituit pentru apostoli, pentru urmaşii lor precum şi pentru noi astăzi, cele mai dulci mângâieri, care amplifică mereu expresia Domnului: “Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine.”

Această promisiune făcută în intimitate prietenilor Săi, n-a fost înţeleasă atunci de gândirea naturală a ucenicilor. Dar după patruzeci de zile, urcaţi fiind pe muntele Măslinilor au privit uimiţi spre cer la Domnul lor care, se duce după cum a spus: “…la Cel ce M-a trimis.”

După ce ucenicii au fost martori oculari la acest eveniment, făgăduinţa făcută de Isus a prins viaţă în inimile lor, “Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine.”

De atunci această unire cu Domnul, care a promis că va reveni, a vibrat şi vibreză în inimile tuturor celor care au renunţat la interese lumeşti pentru un scop mai proslăvit.

Încă de pe vremea apostolilor  credincioşii s-au rugat mereu: “Vino, Doamne Isuse!”

Aparent, parcă lucrurile au rămas ca pe vremea când Domnul rosteşte promisiunea. Deşi majoritatea oamenilor vorbesc despre venirea lui Isus Cristos, totuşi puţini sunt cei ce doresc acest lucru, şi mai puţini sunt cei care au vegheat şi veghează vremea întoarcerii Sale.

Când Domnul Isus a şezut jos, pe muntele Măslinilor, ucenicii L-au întrebat: “Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Care va fi semnul venirii Tale şi a sfârşitului veacului?”

Isus le înşiră mai multe evenimente istorice care au să se întâmple, dar îi atenţionează că: “acestea nu vor fi decât începutul durerilor.” Şi adaugă: “Îndată după aceste zile de necaz , soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului (dovada prezenţei Sale)… (Mat: 24:29,30).

Traducătorii sunt de acord că “parousia” care apare în v 37 este tradus greşit prin “venire”. Traducerea corectă este “prezenţă”. “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la prezenţa Fiului Omului.”(Mat. 24:37).

Care au fost zilele lui Noe? Timpul când Noe a fost în mijlocul generaţiei Sale. Care sunt zilele lui Isus? Timpul când Isus se amestecă prin prezenţa Sa în treburile naţiunilor.

Creştinul adevărat trbuie să fie foarte vigilent pentru a evita capcanele teoriilor nescripturale despre parousia Domnului nostru. “Voi nu sunteţi în întuneric ca ziua aceea să vă prindă dormind” – ne avertizează ap. Pavel prin epistola către Tesaloniceni. De aceea ne interesează, pe lângă frumuseţea adevărului, şi unde ne găsim noi pe fluviul vremurilor. Care evenimente au avut loc şi care urmează în viitor. “Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele …”, spunea Domnul ucenicilor.

În primul rând parousia sau prezenţa Domnului va fi secretă. “Ziua Domnului va veni ca un hoţ…”(2Pet. 3:10). Un hoţ intră în casă fără să fie văzut de către cei mai mulţi oameni. Doar cei care stau în observator şi veghează surprind momentul.

La timpul prezenţei Domnului lumea este într-o totală necunoştinţă despre acest lucru. Mai târziu va fi descoperită tuturor.

Pentru aceasta se foloseşte un alt cuvânt în limba greacă: “apocalipsis.” O descoperire într-o flacără de foc aducând răzbunare. Avem aici textul ap.Pavel: (2Tes. 1:7-9)

Să examinăm câteva posibile semne ale prezenţei lui Cristos:

Revin la Ev. după Luca 17:26. “Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului Omului…” Aici comparaţia nu este între prezenţa lui Noe în timpul potopului şi prezenţa lui Cristos în timpul necazului cel mare. Nici între venirea potopului şi venirea Domnului. Textul se referă la zilele lui Noe înainte de potop şi zilele prezenţei Domnului înainte de strâmtorarea care va încheia acest veac. Şi într-un caz şi în celălalt, oamenii sunt într-o totală ignoranţă.

Drept urmare ar trebui să vedem unele semne înainte de strâmtorare, referitor la prezenţa Domnului.

Un alt semn, şi poate cel mai evident, este renaşterea poporului Israel. Profeţia lui Isus: “Iată vi se lasă casa pustie”, a avut ca urmare risipirea şi prigonirea lui Israel printre toate neamurile de pe pământ. Dar Israel a renăscut. De dragul lui Iahve s-a întors de fiecare dată în patria lui.

Istoricii sunt de acord că renaşterea lui Israel este un miracol al istoriei.

Smochinul descris de ev. Mat. 24:32; Marc. 13:28; Luca 21:29, a înfrunzit şi a revenit la viaţă.

Domnul a spus ucenicilor, că atunci când vor vedea smochinul înfrunzind să ştie că vara este aproape – adică Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

Reapariţia lui Israel pe harta lumii este o dovadă incontestabilă că Isus a primit de la Tatăl Său domnia de drept asupra naţiunulor. “El le va zdrobi cu un toiag de fier şi le va sfărâma ca pe vasele unui olar.”(Ps. 1:9). “El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.”(Isa. 42:4).

Dacă smochinul este simbolul naţiunii lui Israel, ceilalţi copaci ilustrază naşterea altor naţiuni.

În prima ep. a ap. Pavel către Corinteni, cap. 4v5 citm: “De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor…”

Până acum niciodată n-au fost demascaţi şi judecaţi de către justiţie – atâţea corupţi, atâţea oameni de stat, atâţea economişti, atâţea politicieni, lideri de sindicate şi chiar oameni în sutană. În toate ţările lucrurile făcute la întuneric încep să iasă la iveală, datorită luminii aduse de prezenţe Domnului. Întunericul refuză să le mai ascundă.

Cad rând pe rând tiranii despotici. Conflictul dintre capital şi muncă este tot mai acut. Strigătele lucrătorilor pentru plata lor cresc de la o zi la alta. Niciodată n-a fost garantat prin lege dreptul muncitorilor de a face grevă, de a face presiuni asupra conducerilor pentru creşterea salariilor şi condiţii mai bune de muncă. Toate acestea sunt semne evidente ale prezenţei lui Cristos.

Domnul nostru vine să calce din munte în munte, din deal în deal, să echilibreze lucrurile, să le niveleze. Aceasta nu convine avuţilor şi de aceea conflictul dintre bogaţi şi săraci creşte mereu.

Acest conflict va sfârşi într-o anarhie.

O altă dovadă sunt războaiele şi pregătirile de război. Toate aceste lucruri se întâmplă în ziua cea mare a mâniei Domnului, aşa cum citim în Ţefania cap.1v14,15,16…

În Ioel, cap. 3v10, citim că în timpul acestor războaie: “Cel slab să zică: sunt tare!” Şi chiar acest lucru se întâmplă în zilele noastre. Vedem naţiunile slabe ridicându-se în faţa marilor puteri pentru a-şi apăra drepturile.

Sunt multe alte semne, dar mă opresc la unul singur pe care Pavel îl scrie lui Timotei: “Să ştii că în zilele di urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu…”(2Tim. 3:1-5).

Cine ar putea spune că această scriptură nu se îndeplineşte în zilele noastre? Este o dovadă palpabilă că ne găsim în zilele din urmă.

Către biserica di Filadelfia, a şasea etapă de dezvoltare a Eclesiei, Domnul zice: “ Eu vin curând” (Ap.3:10), iar către cea din Laodicea, a şaptea etapă, Domnul spune: “Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.”(Ap. 3:20). Am putea refuza să-I auzim bătaia, adică să refuzăm a ne cunoaşte vremea cercetării ori să-I deschidem uşa. Cu toate acestea, El este prezent, fie că recunoaştem, fie că nu. Dacă cineva se eschivează de lumină, prin aceasta nu poate stinge soarele de pe cer. Trebuie doar să cunoaştem felul întoarcerii Domnului nostru.

Cei care au înţeles şi acceptă acest lucru au parte de un bogat ospăţ spiritual aici, dincoace de văl.

Acest ospăţ este o parte din binecuvântările Bisericii de care beneficiază în timpul întoarcerii Domnului. Chiar dacă ospăţul este unul special, el nu are loc în cer, ci aici pe pământ şi la masa aceasta am fost onoraţi şi noi să luăm parte.

Lăudat fie Dumnezeu care ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia de dragoste a Fiului Său.

AMIN!