O, Iartă-mă!
Nu mă lăsa la marginea
pustiei!
Mai ţine-mă sub scutul
îndurării,
Până ajung hotarul înserării;
Şi iartă-mă, Stăpân al
veşniciei!
În bătălia din această
“vale”,
Arareori m-am dovedit erou;
Neîmplinirile revin ca un
ecou;
O, iartă-mă şi ţine-mă pe
cale!
“Războiul” a fost dur şi prea
fierbinte,
Adeseori înfrânt şi cu sabia
ruptă
Am părăsit rănit câmpul de
luptă;
O, iartă-mă, cerescule
Părinte!
Mai lasă peste mine îndurare,
Pe cap mai toarnă-mi
untdelemn;
Pe baza jertfei de
răscumpărare
O, iartă-mă, mai dă-mi un
semn!
Mai stai în barca mea, mai
stai cu mine,
În siguranţă să ajung la mal,
Când mă scufund ridică-mă din
val
Şi iartă-mă, te rog printre
suspine!
Nu-s vrednic de o
binecuvântare,
Căci n-am ţinut mereu
stindardul sus,
Nici n-am urmat în toate pe
Isus;
Nu-Ţi cer nimic să-mi
dai,…decât iertare!
Iertarea Ta e binecuvântare!
