marți, 25 octombrie 2016

                    Tabletă de sănătate II

  „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşneti pământul!”(Matei 5:5)

Cuvântul blândeţă este greu de definit. Blândeţea implică bunătate, altruism, purtare liniştită. Astăzi blândeţea este o plantă rară şi este privită, de către mulţi, ca o neghină care ar trebui distrusă. Cei blânzi sunt consideraţi slăbănogi, delăsaţi, oameni fără demnitate. Dar Dumnezeu spune, în a treia fericire, că ei vor moşteni pământul.

Astăzi oamenii numesc fericiţi pe cei care, fără să ţină seama de nimic, care fără nici o jenă şi bun simţ, îşi realizează scopurile în detrimentul altora. Însă Domnul Isus judecă altfel. Dacă El spune că: „cei blânzi vor moşteni pământul”, atunci aşa va fi.
Cei blânzi urmează pe Acela care este izvorul blândeţii. Aduceţi-vă aminte ce spune ap. Petru despre Domnul! „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi când era chinuit, nu ameninţa, ci se supunea dreptului Judecător.”(1Petru 2:23).

Firea noastră naturală nu iubeşte blândeţea. Noi nu suntem exemple de blândeţă. Doar Modelul nostru, Domnul Isus afost „blând şi smerit cu inima.” Noi fiind născuţi în păcat şi trăind sub domnia răului, adeseori, ne ridicăm să ne apărăm drepturile. În Împărăţia lui Cristos nu va mai fi aşa.
Dacă astăzi în unele adunări ale creştinilor apare uneori neliniştea sau chiar mai mult decât atât, acest lucru se datorează faptului că fructul blândeţii este prea puţin cultivat şi dezvoltat.
Ne preţuim pe noi şi interesele personale mai mult ca pe ale altora. Considerăm cunoştinţele noastre mai superioare ca ale altora (chiar dacă ar putea să fie), şi atunci apare mândria spirituală.
Adversarul se foloseşte de toate imperfecţiunile noastre. Să fim vigilenţi!
Să ne aducem aminte mereu de cuvintele Domnului: „Învăţaţi de la Mine că Eu sunt blând şi smerit cu inima!”
Domnul să ne ajute!
Amin.



luni, 17 octombrie 2016

                 Tabletă de sănătate

„…El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.” (1 Cor. 1:30)

Versetul de mai sus este „o tabletă” pentru sănătatea noastră spirituală. Aceste tablete au efect sigur, pentru că toate sunt cumpărate din „Farmacia Domnului”.
Versetul acesta ne spune ce a fost făcut de către Dumnezeu şi ce a devenit Domnul Isus pentru noi, nu ce era în existenţa Lui pre-umană. Apostolul zice: „Prin El, adică prin Dumnezeu,suntem în Isus Cristos. Înainte de moartea Lui, noi nu puteam fi în Isus Cristos.
Cât timp grăuntele de grâu nu moare , rămâne singur.”
Legătura vie s-a putut face numai printr-un Cristos mort şi înviat.

Este adevărat că Domnul nostru, în sensul textului din Proverbe cap.8, este Înţelepciunea lui Dumnezeu, dar pentru noi El este înţelepciune numai după moartea Lui.
În El avem îndreptăţirea, sfinţirea şi răscumpărarea.
Ca să putem ajunge la această moştenire, Dumnezeu a făcut pe Isus păcat pentru noi, ca să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Tatăl ne-a izbăvit de păcat şi ne-a scos de sub puterea întunericului,  numai pe baza jertfei Domnului nostru, pe temeiul sângelui scump a Mielului fără cusur şi fără prihană.

                        „Căci El a înţeles să se jertfească
                        Şi-n calitate de Mântuitor,
                        El toată bogăţia pământească
                        A dat-o în folosul tuturor.” 

Slăvit să-i fie Numele!



vineri, 14 octombrie 2016

                 Răzbunarea

Răzbunarea este răsplata răului pentru răul suferit.
Ap. Pavel a avertizat pe romani prin epistolă: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor.”(Rom. 12 17). Dacă luăm „băţul” pentru a ne răzbuna, lucrăm cu nechibzuinţă. Mai degrabă să fim înţelepţi şi să iertăm.
Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelele.”(Prov. 19:11). Dacă ne răzbunăm semănăm cu duşmanul nostru, dar dacă îl iertăm ne ridicăm mai presus decât el. Gândul că cineva m-a rănit mă obsedează mereu până când iert. Atunci am eliberat un prizonier şi constat că prizonierul acela sunt eu.
Iertarea trebuie făcută din inimă, nu ca un act ostentativ pentru a demonstra altora că eu sunt mai bun. Dacă nu iertăm din inimă nici Tatăl ceresc nu ne iartă.

În Sfintele Scripturi avem multe exemple de oameni care şi-au păstrat cumpătul şi au fost nerăzbunători.
Despre Iosif, Fiul lui Iacov, pe care fraţii lui l-au vândut în Egipt, citim că: „I-a îmbrăţişat pe toţi fraţii lui, plângând.”(Gen. 45:15).
Moise nu s-a răzbunat pe Maria, ci a strigat către Domnul şi a zis: „Dumnezeule, te rog videcă-o.”(Num. 12:13).
David nu s-a răzbunat pe Saul.
Isus nu s-a răzbunat pe duşmani, ci s-a rugat pentru ei.
Ştefan a refuzat să se răzbune pe cei din sobor care au pus la cale să fie omorât cu pietre. Mai degrabă s-a rugat: „Doamne, nu le ţinea în seamă păcatul acesta.”(F.A 7:60).
Nerăzbunarea este termometrul care arată gradul iubiri şi răbdării noastre.
Ap. Petru spune despre Isus: „ Când era badjocorit nu răspundea cu badjocuri; şi când era chinuit nu ameninţa , ci se supunea Dreptului Judecător.”(1Petru 2:23). La fel ap. Pavel le scrie corintenilor: „Când suntem ocărâţi binecuvântăm, când suntem prigoniţi răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm.(1Cor. 4:12,13).

Să învăţăm şi noi de la Isus şi de la toţi urmaşii Săi adevăraţi, nerăzbunarea!

Domnul să ne ajute!

Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de tine!

Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de tine!
Iosua 1:8