REMEMBER

“Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”(Evrei13:7).

“Apostolul Pavel a fost un om care nu spera şi nu-şi dorea nici un bun pământesc. Nu se considera ca aparţinând unui rang social deosebit. El era un om mânat de un singur gând: Evanghelia lui Cristos.(Rom. 1:15)(1Cor. 9:16). Avea un singur scop, o singură ţintă: Să-l cunoască pe Cristos, puterea învierii Lui, părtăşia suferinţelor Lui, şi să se facă asemenea cu moartea Lui. Era numit un “nebun pentru Cristos” şi a fost fericit că era socotit aşa.

Unii îl numeau vorbăreţ, fanatic sau în orice alt fel ciudat în care i-ar place lumii să-l descrie. Dar el era mai presus de toate acestea, şi nici unul din portrete nu i se potriveau. Alţii îl numeau negustor, cetăţean de valoare, om de societate, învăţat etc. Dar el a fost unic. Era mânat neîncetat de râvna de-a mărturisi puterile Celui care i s-a arătat pe drumul Damascului. Nu şi-a îngăduit odihnă, nici zi, nici noapte, ci străbătea neîncetat pământ şi mare, străbătea munţi şi dealuri, striga şi nu tăcea. Nimic şi nimeni nu-l putea opri.

În celula închisorilor i se auzea glasul şi nici în mijlocul oceanului, în furtună nu tăcea.

Târât în faţa Sinedriului sau în faţa Tronurilor Împărăteşti, el una făcea: Mărturisea mereu despre adevăr. Nimic nu i-a putut înăbuşi glasul, decât moartea. Şi chiar în faţa morţii, înainte ca tăişul securii să-i despartă capul de trup (autor necunoscut), el vorbea, se ruga, mărturisea, îmbărbăta, şi în cele din umă binecuvânta pe călăii săi.

Să ne aducem aminte, fraţilor şi să-i urmăm credinţa şi râvna!