Sărbătoarea vinului

„Veniţi şi cumpăraţi vin … fără bani şi fără plată” (Isaia 55:1)

Pentru a transmite poporului Israel mesajele lui Dumnezeu, profeţii s-au folosit de lucruri comune vieţii de toate zilele ca să poată fi înţeleşi mai uşor.

Dealurile Palestinei erau bogate în vii, iar belşugul strugurilor plini de must dădeau un vin ales ce înveselea, dar şi îmbăta pe consumatorii fără de măsură.

Când patriarhul Iacov la moartea sa şi-a chemat fiii ca să le dea binecuvântarea, zice despre Iuda din care a ieşit „Şilo”, adică Mesia: „El îşi leagă măgarul de viţă, şi de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui; Îşi spală hainele în vin şi mantaua în sângele strugurilor.” (Genesa 49:11).

Despre El ne spune profetul că vine din Edom (roş), din Boţra (culesul viilor), călcând mândru în plinătatea puterii Lui. „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea şi am putere să izbăvesc!”(Isaia 63:1). El singur calcă în teasc în ziua răzbunării, pentru că vine anul celor răscumpăraţi ai Săi.

Era atâta abudenţă de vin în Israel, că dacă cineva, simbolic vorbind, dorea să-şi spele hainele în vin o putea face. Vinul simbolizează sângele. Sângele Legământului Nou care a curs pe Golgota pentru noi şi nu numai pentru noi, ci pentru întreaga lume.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16).

Afirmaţia profetului Mica cap. 4 versetul 4, este privită ca o prosperitate viitoare. „ … ci fiecare va locui  sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit.”

Poporul Israel este ilustrat ca o vie mănoasă, care a fost plantată în cel mai bun pământ. „I-a săpat pământul, l-a curăţat de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-i facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbaticii.” (Isaia 5:2). Poporul Israel după trup, ales de Dumnezeu, simbolizează Israelul spiritual, „Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.”(F.A. 20:28).

Când oamenii credinţei neglijează să lucreze „via”, nefiind nişte lucrători admirabili, via nu mai dă rodul dorit. Vinul ce rezultă nu mai poate fi băut. Acest vin nu mai „…înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni.”(Jud. 9:13). Lenevirea lucrătorilor lasă gardurile dărâmate, prin care pătrund „vulpile mici ce strică viile.” (Cântarea c. 2:15).

Eclesia chemată este via Domnului. Proprietarul viei s-a îngrijit să-i facă un gard de protecţie, să-i zidească un turn şi să-i sape un teasc. Cu toate acestea unele părţi din vie fac struguri sălbatici.

Aceasta nu din vina Proprietarului, care a sădit în via Sa viţele cele mai alese, ci din cauza lucrătorilor care devin aroganţi, privind via ca pe un bun al lor. Şi astfel via, care odată era adevărată, devine o vie falsă.

Orice vie contrafăcută care pretinde că este via lui Dumnezeu va fi culesă la timpul potrivit de către Îngerul ce-şi va arunca cosorul pe pământ, iar strugurii ei vor ajunge în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. (Apoc. 14:19).

Călcarea teascului este o curmare a relelor care au ponegrit Numele Sfânt al lui Dumnezeu şi a Fiului Său.

Nu tot aşa se întâmplă cu via adevărată, care bine îngrijită, dă un vin dulce, dătător de viaţă. În vechime vinul dulce era o parte a jertfei preoţilor. El semnifică învăţăturile pure ale adevărului.

Acest vin nu este îmbătător ci, dimpotrivă, înveselitor. Este vinul NOU ce se va bea în Împărăţie.

Acolo şi atunci va fi o sărbătoare a vinului!