Învierea

„Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a înviat.”(1Cor. 15:13)

Cuvântul înviere înseamnă deşteptarea din nou la viaţă, o aşezare din nou pe picioare a celui ce a murit.

Este adevărat că morţii vor fi sculaţi pentru a răspunde fiecare de binele sau răul pe care l-a făcut câtă vreme au trăit în trup? Satan, duşmanul nostru şi al lui Dumnezeu spune că nu este adevărat. Toţi cei care sunt uniţi cu satan, fie că au fost înşelaţi de el, fie din ignoranţă spun, acest lucru nu este adevărat.

Credincioşii, însă, cei la care Dumnezeu le-a binecuvântat intelectul pentru a putea înţelege şi crede Planul Său cu privire la mântuirea omului spun, acest lucru este adevărat.

La stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului omului şi vor ieşi afară. (Ioan 5:28). Ap. Pavel zice: „…că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.” (F.A 24:15). Dumnezeu a lăsat în Sf. Sciptură dovezi din abundenţă, referitoare la acest subiect.

Este evident că nu poate să învieze un om dacă nu moare mai întâi. Cel care pentru prima dată a afirmat că omul nu moare a fost satan în Eden, când adresându-se femeii a zis: „Hotărât că nu veţi muri!”(Gen.3:4).

Chiar şi în zilele noastre, conducătorii celor mai multe religii explică enoriaşilor  că toţi oamenii sunt suflete nemuritoare şi, ca atare, fiecare om are un suflet nemuritor.

Este foarte gravă o astfel de afirmaţie, pentru că prin aceasta se tăgăduieşte învierea din morţi.

Profetul Ezechiel spune: „Sufletul care păcătuieşte acela va muri.”(Ezec. 18:4). Dar Domnul nostru Isus, prin harul Tatălui a cumpărat întreaga rasă umană şi astfel a asigurat tuturora un prilej de întoarcere din moarte la viaţă.

Tăgăduirea învierii omenirii este necredinţă şi o necunoaştere a adevărului. Sărmana omenire crede aceste învăţături false pe care le propagă păstorii lor sufleteşti. Ascultă mai mult de creatură decât de Creator.

Dumnezeu a învăţat pe poporul Său Israel prin profeţi că, morţii vor fi aduşi din ţara duşmanului şi aşezaţi în starea lor de mai înainte. „Ieremia 31:16,17). Dar nici pe vremea lui Ieremia, ca şi acum , puţini au crezut în învierea morţilor.

Când a venit Isus pe pământul nostru, El a dat o dovadă convingătoare cu privire la înviere, atât prin cuvintele Sale, cât şi prin acţiunile şi fapteleSale.

Isus a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain. A strigat pe Lazar din mormânt. Prin faptul că a sculat pe Lazar din somn, Isus a arătat cum are să ridice El la timpul potrivit, cu puterea primită de la Tatăl, pe toţi morţii din morminte.

Isus a zis Mariei, sora lui Lazar: „Eu sunt învierea şi viaţa.”(Ioan 11.25).

Isus a murit pe cruce la Calvar. Aceasta nu a fost o moarte doar în aparenţă, ci a fost o realitate. Dacă Isus ar fi avut un suflet nemuritor, nu ar fi putut muri. El a fost făcut un om muritor ca să poată muri şi prin moarte să plătească preţul răscumpărării, pentru ca omul să aibă viaţă.

Isus a spus: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”(Apoc. 1:18).

Nicio parte a Planului lui Dumnezeu nu este atât de importantă ca învierea morţilor. Preţul răscumpărării plătit de Domnul pe Golgota este cel mai fundamentat adevăr în jurul căruia se învârte planul de mântuire a omenirii. Prin moartea Sa, El a transformat moartea în somn de unde va fi o trezire la viaţă.
Martin Luther a spus: "Domnul nostru a scris promisiunea învierii nu numai în cărţi, ci în fiecare frunză a primăverii!"

Dacă nu există o înviere a morţilor, atunci preţul răscumpărării nu are nicio valoare. Dar lăudat să fie Dumnezeu! Cristos a înviat – pârga celor adormiţi. Acest fapt este o deplină garanţie că morţii vor învia.

Învierea morţilor va fi minunea minunilor!

AMIN!