Tabletă de sănătate V

„…Avraam a venit  să jelească pe Sara şi s-o plângă.”(Gen. 23:2).

Întristările nu sunt motive de bucurie, mai ales la moartea celor dragi ori la alte pierderi şi dezamăgiri. Dar întristările sunt sănătoase atunci când sunt după voia lui Dumnezeu.

Când a murit Sara, Avraam a jelit-o, ca pe o pierdere a fiinţei iubite. A cumpărat un loc de înmormântare la Hebron şi a aşezat acolo corpul neânsufleţit al Sarei. Apoi, printr-un act de credinţă în promisiunile lui Dumnezeu s-a întors la responsabilităţile sale.

Deşi unele întristări sunt permise de către Dumnezeu, nu întotdeauna privim partea lor luminoasă.

Cu toată credinţa pe care o avem în Dumnezeu şi în promisiunile Sale, chiar şi după mai mult timp de când am fost întristaţi, simţim în continuare foarte acut pierderea noastră. Şi ne întristăm! Totuşi în calitate de copii ai lui Dumnezeu trebuie să ne păstrăm întristările sub control.

Dureroasele amintiri se vor întoarce din când în când şi poate ne vor îndemna să ne retragem din activitate, de la nevoile vieţii şi deprimarea ne va cuprinde.

În astfel de momente să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a adus în existenţă şi ne-a descoperit Taina ascunsă de veacuri şi vremuri – pe Cristos nădejdea slavei – cu scopul de a duce vestea bună a Evangheliei, a mărturisi că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât a dat la moarte pe sigurul Său Fiu, petru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.

„Lucrarea pe care o cere Dumnezeu de la noi este aceasta: să credem în Acela pe care la trimis El” (Ioan 6:29).

Dacă ne-am înţeles chemarea şi misiunea pe care o avem, întristările noastre sunt întristări după voia lui Dumnezeu, chiar dacă vărsăm multe lacrimi în durerile noastre ascunse.

Domnul să ne binecuvinteze.

Amin.