Foc din cer

Porunca dată de către Dumnezeu părinţilor noştri Adam şi Eva: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l”, a fost aplicată numai după ce Adam şi Eva au fost izgoniţi din grădina Edenului.

În aceste condiţii, lucrând cu multă trudă pământul, şi în sudoarea feţei mâncându-şi pâinea, în sânul primei familii a venit în existenţă cel dintâi fiu al lor, Cain.

Atunci mama Eva a execlamat:”Am căpătat un om cu ajutorul Domnului.”

Mai târziu s-a născut Abel.

Nu avem niciun indiciu despre modul cum au crescut copiii, dar la maturitate îi vedem apucând drumuri diferite. Unul şi-a ales păstoritul, iar celălalt lucrător de pământ.

Nu ştim dacă Adam şi-a educat copiii în spiritul reverenţei faţă de Dumnezu şi aducerii de jertfe ca mulţumire. Dar după o bună bucată de vreme îi vedem pe cei doi aducând fiecare câte o jertfă Domnului.

Cain a adus prinosul său din roadele pământului, iar Abel din oile întâi născute ale turmei sale.

Nu ni se dau toate amănuntele, dar din istorisirea faptelor reiese că Dumnezeu a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui, iar spre Cain şi jertfa sa nu a privit cu plăcere.

Întrebarea pentru studentul serios şi preocupat de înţelegerea Planului lui Dumnezeu este: Prin ce au cunoscut cei doi fraţi că Domnul a privit cu plăcere doar spre jertfa lui Abel?

“Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor nostri. . .”(Deuteronom 29:29). Domnul nu lasă în ignoranţă pe slujitorii Lui. El are plăcere să ne descopere lucrurile Sale. Chiar şi referitor la subiectul nostru El ne dă indicii ca să putem pricepe, (priceperea este ştiinţa sfinţilor) Prov. 9:10).

În paginile Sfintelor Scripturi găsim exemple de modul în care Dumnezeu a răspuns jertfelor primite de către El. Amintesc câteva în acest sens.

1)Când Dumnezeu i-a promis lui Avram ţara Canaan, deşi a crezut acest lucru şi Dumnezeu i-a socotit aceasta ca neprihănire, totuşi Avram a întrebat: “Doamne, Dumnezeule prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”(Gen. cap. 15). Domnul îl invită să-I aducă o jertfă. Avram a stat lângă jertfa sa, care nu se mistuia, până când “După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.”(Vers. 17).

2)Când Aron şi fiii lui au fost sfinţiţi pentru slujba preoţiei, după ce au adua jertfe de mulţumire, “Un foc a ieşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile.”(Lev. 9:24).

3)Când un înger al domnului I s-a arătat lui Ghedeon şi i-a zis: “Domnul este cu tine viteazule,” Ghedeon îi cere un semn. L-a primit atunci când a adus ca jertfă un ied cu azimi. Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: “I-a carnea şi azimile, pune-le pe stânca aceasta şi varsă zeama. Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, şi a atins carnea şi azimile. Atunci s-a ridicat din stâncă un foc care a mistuit carnea şi azimile.”(Jud. 6:20,21).

4)Când proorocul Ilie era în conflict cu Ahab şi Izabela, îi provoacă pe preoţii lui baal să aducă o jertfă fiecare dumnezeului său. “Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.”(1Împ. 18:24). Proorocii lui baal au strigat de dimineaţă până seara, chemând pe dumnezeul lor până au aiurit, dar nu s-a întâmplat nimic.

Apoi s-a rugat Ilie:”Ascultă-mă Doamne, ascultă-mă pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eştiadevăratul Dumnezeu. Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot…”(1Împ. 18:37,38).

5)Când David a fost pedepsit pentru numărătoarea poporului şi a venit o ciumă peste Israel omorând şaptezeci de mii de oameni, Dumnezeu a zis îngerului Său să-i spună lui Gat, pentru ca acesta să-l înştiinţeze pe David, să-I ridice un altar în aria lui Ornan, Iebusitul şi să-I aducă o jertfă. David s-a conformat şi a cumpărat de la Ornan aria cu şase sute sicli de aur. “David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. A chemat pe Domnul şi Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a coborât din cer pe altarul arderii de tot.”(1Cron. 21:26).

6)Când Solomon a terminat construcţia Templului de la Ierusalim, s-a rugat lui Dumnezeu.  “Când şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jrtfele…”(2Cron. 7:1)

Concluzie: Toate jertfele plăcute lui Dumnezeu, aduse de către oamenii VT , au fost aprinse de cître Dumnezeu în mod miraculos. Astăzi Dumnezeu procedează într-un alt mod. Micile noastre jertfe, pornind de la rodul buzelor care mărturisesc pe Dumnezeu, se contopesc în jertfa necurmată a Domnului, şi astfel în faţa lui Dumnezeu sunt un miros bine plăcut.

Doamne Dumnezeul nostru, ajută-ne să-ţi aducem totdeauna jertfe neprihănite la care Tu să priveşti cu plăcere.

AMIN!