“Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea!”

În fiecare an, în luna Nisan, evreii aniversau junghierea mielului de Paşte, eveniment ce a avut loc cu ocazia eliberării lor din sclavia Egiptului. În aceea lună, care era cea dintâi a anului numită şi capul anului, poporul evreu îşi aducea aminte cum într-o noapte din această lună strămoşii lor, datorită tăierii unui miel au trecut din sclavia Egiptului la libertate.

Sângele mielului a fost pus pe uşorii uşii caselor, pentru ca atunci când va trece îngerul nimicitor “să sară peste”, şi astfel întâii lor născuţi să fie salvaţi.

Acest eveniment a rămas pentru ei o sărbătoare pe care au numit-o Pesah.

Când Domnul nostru Isus a trăit printre evrei a serbat şi El Pesahul, aducerea aminte a eliberării din robia Egiptului nu numai a întâilor născuţi, ci a întregului popor evreu. Acest eveniment avea loc totdeauna în ziua de paisprezece Nisan, după apusul soarelui.

În aranjamentul Său, Dumnezeu a făcut din eliberarea evreilor un tip, ca să ilustreze eliberarea tuturor urmaşilor lui Cristos, precum şi eliberarea întregului neam omenesc, tot printr-un Miel. “Mielul jertfit de la întemeierea lumii.”

Când Isus cu ucenicii Săi au serbat paştele şi a inaugurat Cina de amintire a morţii Sale, au respectat obiceiurile evreilor.

Faptul că Cina a avut loc după apusul soarelui, iar moartea Domnului s-a petrecut înainte de apusul soarelui din ziua următoare, arată că aceste două evenimente; Cina şi moartea, au avut loc în aceeaşi zi. Isus a fost Mielul de Paşte care a înlocuit  mielul tipic.

Pentru a înţelege mai bine semnificaţia Pesahului, trebuie să trecem întâi prin relatarea evenimentelor din Cartea Exodului cu privire la Paşte.

Faraonul de acolo, astăzi nu mai este faraon. El a devenit satan. Întâiul născut de acolo nu mai este întâiul născut al evreilor, ci este “Biserica întâiilor născuţi”, scrişi în ceruri.(Evrei 12:23). Întregul Israel devine întreaga omenire. Mielul de acolo devine Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Azimile de acolo, pâinea nedospită, devine adevărul Cuvântului. Ierburile amare de acolo sunt toate experienţele amare de care avem parte şi prin care ne dovedim integritatea faţă de Domnul. Toate acestea ne dau poftă pentru a gusta zilnic din Pâinea şi Vinul pe care Domnul prin moartea Sa ni le-a pus la dispoziţie.

 Pentru noi sfârşitul zilei de paiprezece Nisan şi începutul zilei de cincisprezece Nisan este o binecuvântată ocazie de-a păstra, în fiecare an, momente de reculegare în amintirea morţii Sale şi prin servirea din aceste simboluri de-a arăta că ne împărtăşim în fiecare zi din trupul şi sângele Domnului nostru.

Acolo în Egipt, noaptea aceea a fost o chestiune de viaţă şi moarte pentru întâii născuţi ai Israeliţilor. Ei trebuiau să rămână în casă, în spatele sângelui stropit pe uşorii uşii. Tot aşa, pentru urmaşii Domnului este o chestiune de viaţă sau moarte. Ei trebuie să rămână în casa credinţei, sub protecţia sângelui adevăratului Miel de Paşte.

Nu peste mult noaptea de păcat a pământului va lua sfârşit. Gloria dimineţii nu-i departe. “Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: noaptea vine plânsul, iar bucuria vine dimineaţa.”(Ps. 30:5).

Antitipicii egipteni împreună cu faraonul lor (satan), se vor înneca în Marea Roşie.

“Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu”, a zis Isus la Cina de pe urmă. Când mâncăm din pâinea nedospită, înseamnă că ne însuşim prin credinţă meritul jertfei de răscumpărare al lui Isus.

Rodul viţei simbolizează viaţa. Nimeni nu poate câştiga viaţa veşnică fără sângele vărsat pe Golgota.

Aşadar, Duminică 13 Aprilie, participând la Cina de amintire şi împărtăşindu-ne din simboluri, vestim moartea Domnului. Şi vom face lucrul acesta spre pomenirea Lui, aşa cum ne-a poruncit El. Numele Său şi Numele Tatălui Său să fie binecuvântate în veci!

AMIN!