Cuvântul Viu şi Cuvântul scris 

„Căci orice făptură este ca iarba şi toată slava ei ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”(1Petru 1:24,25).

Cuvântul lui Dumnezeu este standardul pus de El, pentru comportarea corectă a copiilor Săi. Acest standard este inflexibil şi nu poate fi deformat de oglinzile gândirii noastre.

Noi vorbim adesea despre puterea Cuvântului, gândindu-ne la texte ca cel din Evrei 4:12. „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţurile şi gândurile inimii.”

Termenul, Cuvântul lui Dumnezeu, este folosit în mai multe sensuri. Într-un sens este chiar Cuvântul pe care îl avem pe paginile Sf. Scripturii. Acesta este Cuvântul scris.

În alt sens, unul din titlurile Domnului Isus este Logosul, adică Cuvântul. Acesta este Cuvântul viu, sau Cuvântul vieţii, cum spune ap. Pavel Filipenilor.

Există o deosebire, nu-i un simplu joc de cuvinte, între puterea Cuvântului şi Cuvântul puterii Sale.

Despre putera Cuvântului am văzut textul din Evrei 4:12. Iar despre Cuvântul puterii Lui, citim în Evrei că ţine toate lucrurile.

„El, care este oglindirea slavei Lui, şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui.”(Evr. 1:3).

Putem spune că Centrul Universului, sursa puterii fizice este Cuvântul viu, care ţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Tatălui.

Mana pe care au mâncat-o copiii lui Israel în călătoria lor spre Canaan nu este numai o imagine a Cuvântului scris, ci este însuşi Domnul Isus Cristos. El este adevărata pâine care dă lumii viaţă.

„Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.”(Ioan 1:14).

Dar după cum Evreii au lepădat mana, au lepădat şi pe Fiul lui Dumnezeu când a venit la ei.

Domnul după ce a plâns pentru starea lor, le-a vestit faptul că le va rămânea casa pustie.

Aşa s-a întâmplat cu naţiunea lui Israel, întocmai după profeţia Domnului. Dar după cum Moise a înălţat şarpele de aramă în pustie pentru ca toţi cei muşcaţi de şerpi, care vor privi la acest şarpe, să fie vindecaţi, tot aşa Fiul Omului a fost înălţat pe lemnul din Golgota, pentru ca oricine priveşte la El şi crede în El, să aibă viaţă.

La Cuvântul Viu nu putem ajunge decât prin Cuvântul scris. Auzind acest Cuvânt scris şi însuşindu-ni-l, Tatăl ne atrage la El.

„Cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? (Rom. 10:14).

Cuvântul scris este sămânţa bună pe care a semănat-o Semănătorul. Sunt cugetele Tatălui pe care Isus le-a propovăduit noroadelor în toată existenţa lui pe pământ.

Mereu le atrăgea atenţia: „Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte Cuvintele Mele are cine-l judeca: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va judeca în ziua de apoi.”(Ioan 12:48).

Rezultă că cei ce aud Cuvântul şi îl primesc cu bucurie au în continuare o responsabilitate.

Nu-i destul ca mesajul Cuvântului să fie ascultat, ci trebuie să producă transformare în inimă.

În Epistola lui Iacov citim: „EL, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului (…) De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.”(Iac. 1:18,21).

Un om care a primit Cuvântul şi a fost născut din acest Cuvânt, trebuie să aibă o dorinţă de al transmite şi altora. Avem în privinţa aceasta un exemplu minunat în ap. Pavel, care le spunea Romanilor: „...în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.”(Rom. 1:15).

Cuvântul trebuie să-l vestim aşa cum este el scris pe paginile Sfintei Scripturi. Să nu-l diluăm!

În cazul acesta i-am diminua valoarea, l-am lipsi de putere şi am fi responsabili înaintea lui Dumnezeu.

Cuvântul nu este numai vestire, ci şi trăire. Cine vrea să rămână în Isus, în Cuvântul Viu, trebuie să aibă un caracter asemănător cu a Lui, să trăiască ca şi El.

„…fiindcă aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi; prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne în veac.”(1Pet. 1:23).

Să iubim Cuvântul,  singura noastră hrană spirituală, izvor nesecat de mângâieri, şi înviorări. Să-l culegem cu multă migală de pe paginile Scripturilor, asemenea unei albine care culege mierea de pe roua florilor.

Domnul să ne binecuvânteze!