Fericirea

“Fericirea este o stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină”, citim în DEX. Dar această intensă şi deplină mulţumire sufletească nu este durabilă, în condiţiile nefavorabile de astăzi.

Majoritatea oamenilor care au trecut prin momente fericite s-au convins că fericirea este un episod trecător în marea dramă a durerii.

Fericirea nu înseamnă să ai toate lucrurile pe care le doreşti, ci să fii mulţumit cu ce ai.

Fericirea nu înseamnă că atunci când te simţi fericit, toate lucrurile sunt perfecte, ci faptul că tu poţi privi dincolo de imperfecţiuni.

În Cartea Proverbelor, cap. 16 v 20, citim: “Cine cugetă la Cuvâtul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.” Nu există fericire adevărată fără Dumnezeu!

Toate momentele noastre de fericire, de bucurie din această viaţă, sunt doar pregustări ale adevăratei fericiri, ale fericirii eterne. “… aşteptând fericita noastră nădejde…”, îi scria ap. Pavel lui Tit.

Fericirea este un sinonim al bucuriei, iar bucuria aste o roadă a Spiritului Sfânt.

“Cei neprihăniţi, zice Înţeleptul, vor fi răsplătiţi cu fericire.”(Prov. Cap 13:21). Dar până la răsplătire, să luăm aminte ce spun “fiii lui Core”: “Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să te laude – Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.”(Ps. 84:4,5).