O, Iartă-mă!

Nu mă lăsa la marginea pustiei!

Mai ţine-mă sub scutul îndurării,

Până ajung hotarul înserării;

Şi iartă-mă, Stăpân al veşniciei!

În bătălia din această “vale”,

Arareori m-am dovedit erou;

Neîmplinirile revin ca un ecou;

O, iartă-mă şi ţine-mă pe cale!

“Războiul” a fost dur şi prea fierbinte,

Adeseori înfrânt şi cu sabia ruptă

Am părăsit rănit câmpul de luptă;

O, iartă-mă, cerescule Părinte!

Mai lasă peste mine îndurare,

Pe cap mai toarnă-mi untdelemn;

Pe baza jertfei de răscumpărare

O, iartă-mă, mai dă-mi un semn!

Mai stai în barca mea, mai stai cu mine,

În siguranţă să ajung la mal,

Când mă scufund ridică-mă din val

Şi iartă-mă, te rog printre suspine!

Nu-s vrednic de o binecuvântare,

Căci n-am ţinut mereu stindardul sus,

Nici n-am urmat în toate pe Isus;

Nu-Ţi cer nimic să-mi dai,…decât iertare!

Iertarea Ta e binecuvântare!