Ce-i viaţa ta?
Ce-i viaţa ta?
O umbră care trece,
Un nor răzleţ purtat de vânt;
Nimic mai mult decât o ploaie rece,
O existenţă efemeră pe pământ.
Ce-i viaţa ta?
Un abur care piere,
O nebuloasă cu conturul şters;
Vremelnicie scursă în tăcere,
Ca frunza ce se pierde-n univers.
Ce-i viaţa ta?
Tristeţe şi durere,
Un şir de lacrimi care s-au prelins
Pe un obraz lipsit de mângâiere,
Bătut de vremuri care te-au învins.
Ce-i viaţa ta?
O picătură din ocean,
Un strop de praf pe cumpăna fântânii;
O licărire ce se stinge an de an,
Aşteptând resemnat repausul ţărânii.
Aşa-i viaţa ta! …
De n-ai credinţă
În Cel care din lut te-a zămislit,
Eşti obsedat mereu de neputinţă
Şi vezi viaţa ta ca un sfârşit.
Nu te descuraja! Fii vigilent!
Priveşte pe Golgota la Isus;
Nu te lăsa cuprins de faliment!
Căci sângele Lui pentru toţi a curs
Şi vrea în casa Lui să fii prezent.
Nu întârzia, verifică-ţi gândirea,
Viaţa pământească-i trecătoare,
Apreciază astăzi mântuirea;
El ţi-a dat demnitate şi valoare
Şi-a semănat în pieptul tău iubirea.
Fii credincios şi nu-ţi pierde răbdarea!
Să fii loial Celui ce-a ştampilat
Cu sângele Lui sfânt răscumpărarea,
Şi-n vrednicia Lui ai fost iertat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu