Nașterea Domnului

Lumea catolică, ortodoxă și nu numai, sărbătorește astăzi (25dec) ”crăciunul”. Foarte puțini spun că sărbătoresc Nașterea Domnului Isus. Generațiile tinere nu știu ori nu vor să știe că, demult într-un miez de noapte s-a auzit pe câmpia Betlehemului cântarea îngerilor: ”Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți lui.”

Aceasta era o cântare de mărire din cer și colinele Iudeii răsunară în aceea noapte de aceste glasuri plăcute, care aduceau vestea de pace, prevestind pământului, că în milenara lui existență are loc cel mai mare eveniment. Cohortele oștilor cerești s-au unit cu îngerul care a adus păstorilor din câmpia Betlehemului mesajul ceresc: ”Nu vă temeți că vă aduc o veste bună care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Cristos Domnul.”(Luca 2:10,11). Acesta a fost mesajul îngerilor. Nu data din an când a avut loc nașterea este cea mai importantă, ci mesajul. Pentru noi oricând este vremea prielnică de a spune acest mesaj.

Data de 25 dec. nu este o dată reală pentru nașterea lui Isus. Moartea Domnului la 33 ani și jumătate care a avut loc prămăvara (luna Nissan), argumentează acest lucru. Dar Cel pe care Îl iubim atât de mult, a cărui naștere, moarte și înviere înseamnă atât de mult pentru familia umană, merită să fie sărbătorit nu numai într-o zi, ci în fiecare zi de către toți aceia care apreciază importanța lucrării Sale pentru rasa noastră.

Domnul Isus nu ne-a comunicat dorința de a serba nașterea Sa. Așa că rămâne la latitudinea noastră dacă să facem acest lucru, sau nu și când să facem. Avem, însă, responsabilitatea de a împărți drept Cuvântul adevărului.

În Dicționarul Clintock și Strong citim: ”Sărbătoarea crăciunului nu este prescrisă de Dumnezeu și nici nu își are originea în NT. Nimic din NT și nici din alte surse nu ne permit să stabilim cu certitudine ziua nașterii Domnului. De asemenea, Enciclopedia Americană ne informează: ”Motivul pentru care sărbătoarea nașterii se ține pe 25 dec. este destul de obscur, dar se crede, în general, că această zi a fost aleasă ca să coincidă cu sărbătorile păgâne care se țineau în jurul solstițiului de iarnă, când zilele încep să crească, pentru a celebra renașterea soarelui. Saturnaliile romane (sărbători care îl celebrau pe saturn – zeul sgriculturii și forța reânoită a soarelui), se țineau tot în această perioadă.

Pe noi, însă, ne interesează mesajul. El a răsunat  de-a lungul veacurilor până a ajuns la noi. Mesajul ne uimește tot mai mult pe măsură ce îi putem pătrunde proporțiile și frumusețile. Este o veste bună nu numai pentru cei, relativ puțini, care au astăzi urechi de auzit, ci la timpul hotărât de Dumnezeu el va fi o mare bucurie pentru ”tot norodul”, pentru toți oamenii de pretutindeni.

Cântarea intonată de către înger împreună cu oștile cerești ”Slavă lui Dumnezeu în locurile pre înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” nu s-a împlinit nici atunci, la nașterea Domnului, nici de atunci încoace. Aceasta a fost o profeție ce se va împlini mai târziu, la sfârșitul celor o mie ani când familia umană va fi tămăduită de urmările păcatului. Atunci, ”Slavă în locurile înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” va fi strigătul de bucurie a unei rase răscumpărată și readusă la căminul părintesc.

Amin.