Minciuna şi înşelătoria

„Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.” (2tim. 3:13).

În lumea rea de azi minciuna şi înşelătoria reprezintă, pentru mulţi, obişnuinţa fiecărei zile. Unii mint cu toţi atomii fiinţei. Cea mai josnică manifestare a minciunii este îmbrăcarea ei în hainele adevărului. Suntem uimiţi de această molimă, deşi Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că, minciuna şi înşelătoria sunt caracteristici ale zilelor din urmă.

La timpul nostru, minciuna prin care oamenii sunt înşelaţi şi amăgiţi s-a strecurat în toate domeniile vieţii. Politicienii mint în majoritatea acţiunilor lor. Conducătorii de instituţii mint la aproape orice interviuri. Comercianţii îşi mint consumatorii. Bancherii îşi înşală clienţii prin manevre obscure etc.

Minciuna şi înşelătoria sunt la ordinea zilei, de aceea societăţile sunt conduse de oameni corupţi.

Unii mint atât de „frumos”încât, după mai multe minciuni se cred pe ei înşişi. Când sunt prinşi că mint, cu neruşinare şi fără nici o remuşcare, aduc argumente care să justifice fapta, spunând o altă minciună.

Ne doare faptul că şi în domeniul religios se minte şi se înşeală.

Preoţii fac orice servicii pentru bani, enoriaşii diferitelor confesiuni, cei mai înstăriţi, îşi cumpără pe bani locuri în consiliile de conducere ale Bisericilor.

Atât preoţii cât şi păstorii predau enoriaşilor diferite învăţături false care duc în eroare mase întregi de oameni. Învăţături ca: nemurirea sufletului, trintatea, iadul etc, nu au bază în Sfintele Scripturi.

Privind la tot ce se petrece în jurul nostru, noi trebuie să fim vigilenţi, să îmbrăcăm toată armătura lui Dumnezeu ca să putem stinge săgeţile arzătoare ale celui rău.

Să ne rugăm aşa ca David: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic.” (Ps. 51:10).

Ca oameni imperfecţi avem tendinţa de a face rău, dar în timp ce ne reţinem a face rău, trebuie să ne „obligăm” să facem binele. În astfel de situaţii dovedim stăpânire de sine. Noi păcătuim atunci când nu ne ridicăm la înălţimea normelor de dreptate ale lui Dumnezeu. Din cauza imperfecţiunii noastre, în multe cazuri gândim greşit, vorbim greşit şi înfăptuim lucruri greşite.

Fie că suntem conştienţi că am păcătuit într-o zi s-au nu, noi trebie să-l rugăm pe Dumnezeu în ficare zi să ne ierte. David se ruga: „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc.”(Ps.19:12)

În rugăciuni trebuie să facem mărturisiri pline de sinceritate, să fie însoţite de regrete pentru unele lucruri pe care le-am înfăptuit şi care au depăşit limitele raţiunii sfinte, având credinţă în puterea ispăşitoare a sângelui vărsat al lui Cristos.

O minte care îşi găseşte plăcerea în legea lui Dumnezeu va avea totdeauna pe buze cuvinte adevărate, cuvinte ziditoare, rămânând în hotarele raţiunii sfinte.

Viaţa pe care o trăim în trup este foarte aspră şi nu de puţine ori ne găsim în situaţii dificile şi poate dezamăgirea ne-ar cuprinde. Să nu permitem să vină peste noi o somnolenţă spirituală care să ne întunece gândurile. Să nu permitem ca mintea noastră să fie poluată cu tot felul de minciuni şi astfel să fim duşi în eroare.

Să ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu şi El va fi cu noi!

Amin.