În bunătatea Lui, El ne ascultă rugăciunea

Mintea noastră mărginită nu poate cuprinde în întregime imensitatea bogăţiei de binecuvântării cereşti ce se revarsă mereu peste copiii lui Dumnezeu.

Veşnicia va descoperi tot ceea ce astăzi rămân lucruri ascunse, chiar de ochii credinţei noastre.

De pildă, nu putem evalua cum se cuvine puterea rugăciunilor ce se înalţă astăzi de pe pământ spre Tronul Harului.

Moise a înştiinţat pe poporul Israel: “Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri…”(Deut. 29:29).

Pentru a ne putea apropia cât mai mult de cunoaşterea lui Dumnezeu, pentru a fi acceptaţi să pătrundem în filoanele bogate ale înţelepciunii Sale, trebuie să avem o plăcere şi un respect deosebit pentru Legea Sa. Asemenea lui David, să spunem şi noi: “Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăşmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.”(Ps. 119:97).

Acest lucru îl putem face numai printr-un “studiu serios, cumpătat şi reverenţios” al Sfintelor Scripturi. Comorile adevărurilor lui Dumnezeu se găsesc în adâncime!

În această ecuaţie a cunoaşterii lui Dumnezeu din Cuvântul Său, rugăciunea ocupă locul cel mai important. Prin rugăciune intrăm în intimitate cu Tatăl nostru şi El are plăcerea să ne descopere trăsături din Planul Său.

Ce har minunat avem, că putem aduce la Tronul Harului, prin Numele Domnului Isus, toate sarcinile inimilor noastre. Să ne folosim de acest privilegiu deosebit pe care îl avem de la Tatăl nostru, aducându-I mereu adorare, laudă şi mulţumiri.

Să înălţăm tot mai sus, pe stindardul sub care luptăm, Numele Domnului şi Numele Tatălui nostru.

Să ne rugăm ca adunările noastre să fie mai vii. Să ne rugăm pentru propăşirea Evangheliei. Să ne rugăm pentru fraţii noştri de pretutindeni, pentru cei bolnavi etc. Şi, necontenit, să ne rugăm pentru stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru ca voia Sa să se facă şi pe pământ ca în cer şi locul unde se odihnesc “picioarele” Sale să fie făcut glorios. “Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.”(Ps. 65:2).

Profetul David îşi începea ziua cu rugăciune. În Ps. 5v3, el zice: “Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept.”

Clipele de linişte ale orelor de dimineaţă petrecute în prezenţa Domnului, înainte de a începe zarva lumească, sunt un nesecat izvor de putere şi binecuvântare. Dacă ne punem, încă din zorii zilei, nădejdea în El, atunci vom beneficia toată ziua de linişte şi odihnă în făgăduinţele Sale.

Ne putem ruga oriunde şi oricând. Iona s-a rugat din pântecele peştelui, Daniel s-a rugat în cămăruţa lui de sus, Isus s-a rugat pe cruce. Orice muncă a noastră în serviciul Domnului, trebuie să fie susţinută de rugăciune. Acolo unde rugăciunea este neglijată ori tratată superficial, semnele unei creşteri spirituale lipsesc.

Apostolul Pavel ne spune: “Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.”(Col. 3:23).

O vorbă spune: “Unii creştini nu fac nimic, dar nu există nici un creştin care să n-aibă nimic de făcut.”

Domnul Isus ne-a spus că trebuie să ne rugăm necurmat şi să nu ne lăsăm. Ap. Pavel cântând pe aceeaşi coardă ne recomandă: “Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.”(Col. 4:2).

Noi trebuie să fim expresii a părtăşiei neîntrerupte în rugăciune cu Domnul. Asadar să ne lăsăm liniştiţi în braţele Mântuitorului nostru drag care a spus: “Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvinteele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”(Ioan 15:7).

Pentru copilul lui Dumnezeu rugăciunea nu este o cale prin care obţine ceea ce vrea, ci o cale prin care devine ceea ce vrea Dumnezeu.

“A Împăratului veşniciilor, a Nemuritorului, Nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor!”  AMIN!