Să rămânem vigilenţi

În „Proverbe” se atestă

Şase lucruri, ba chiar şapte

Sunt considerate fapte

Ce Dumnezeu le detestă.

Ochii trufaşi, aroganţi,

Ce privesc fraţii de sus,

Ei sunt fraţi doar cu Isus,

Restul . . . nu-s interesanţi.

Limba ce e mincinoasă,

La origine coruptă,

Ea se avântă în luptă

Şi este orgolioasă.

Mâinile ce varsă sânge,

Adesea nevinovat,

El trebuie răzbunat;

Sângele din pământ plânge.

Inima care urzeşte

Planuri de fărădelegi,

Ce semeni ai să culegi,

Păcatul se pedepseşte.

Picioarele ce aleargă

Să-nfăptuiască ce vor,

Să-şi ajungă scopul lor

Şi urmele să le şteargă.

Martorul cel mincinos,

Care spune baliverne,

Invocă lucruri eterne,

Dar, de fapt, e caraghios.

Cei din urmă contestaţi

Sunt lipsiţi de-nţelepciune,

Urmărind un scop anume

Stârnesc certuri între fraţi.

Toţi aceşti „nori fără apă”

Sunt respinşi de Dumnezeu,

În adunări au tupeu,

Se ospătează şi pleacă.

Să veghem, să fim atenţi,

Şi cu armele Scripturii

Să răspundem imposturii;

Să rămânem vigilenţi!