« Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu » (Evr. 3 :4).
După cum vulpile şi-au făcut vizuini şi păsările cerului cuiburi, tot aşa fiii oamenilor şi-au construit aici pe pământ case pentru a se adăposti şi a avea unde să-şi plece capul. În vremelnicia lui, omul a proiectat construcţii de diferite mărimi şi stiluri. Dar nici una din aceste zidiri nu este pentru el o locuinţă veşnică. Pentru ca un lucru să fie etern, el trebuie creat. Iar omul nu poate crea. Creatura nu poate fi creator.
Dumnezeu, care a făcut pe om după “chipul şi asemănarea Sa”, nu va lăsa pentru totdeauna Pământul plin cu “spini şi pălămidă”, şi nici pe om lipsit de o locuinţă veşnică. Vremile aşezării tuturor lucrurilor este aproape. Marele Arhitect (…singurul care face minuni, Ps. 72:18), proiectantul celei mai mari construcţii – edificiul de pace şi dreptate, de un perfect echilibru – a garantat realizarea acestui monument. Acest edificiu este: “Cetatea Dumnezeului celui viu” este “Ierusalimul ceresc” este “Eclesia celor întâi născuţi” este “opera lui Dumnezeu”. . . o adevărată minune. Pe acest vast şantier, « De la răsăritul soarelui până la apusul lui... », lucrăm la edificarea caracterului nostru. « Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. » (1Corint. 3 :9). Cineva a spus o vorbă înţeleaptă : « Nu-ţi împodobi adăpostul tău pământesc mai mult ca sufletul. Dă atenţie clădirii spirituale. » Dacă opera de creaţie mai dinainte a lui Dumnezeu, în diversitatea ei fără margini, care e cu mult mai presus de înţelegerea noastră trezeşte în noi interes şi adâncă admiraţie, atunci cu cât mai admirabilă şi încântătoare trebuie să fie lucrarea finală a iubirii lui Dumnezeu pe care ne-a descoperit-o prin Cuvântul Său. « Vreau să zic : taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume : Hristos în voi , nădejdea slavei. » (Coloseni 1 :26,27).
Cine poate pătrunde în totalitate şi cine poate urmări înţelepciunea lui Dumnezeu de care s-a folosit în alcătuirea şi executarea Planului Său ? Îi mulţumim şi ne simţim fericiţi că nouă ne-a descoperit o mare parte a proiectelor Sale de viitor. Şi pentru ca noi să înţelegem, Dumnezeu a făcut o icoană a acestor lucruri. A făcut lucrul acesta nu pentru a ne însuşi o cunoştinţă istorică despre formele, ceremoniile şi cultura unui anumit popor – în cazul nostru poporul evreu – ci pentru a înţelege substanţa acestui aranjament şi a ne întări credinţa.
« Să-mi faci un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor » , a zis Dumnezeu lui Moise pe muntele Horeb. (Exod 25 :8). Cine dintre noi nu a auzit de Beţaleel şi Oholiab, doi meşteri iscusiţi peste care a venit Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări ? (Exod. 31 :2-6). Sub autoritatea lui Moise şi sub comanda acestor doi bărbaţi, astfel înzestraţi de către Dumnezeu, s-a ridicat în pustiul « Sin » un locaş sfânt, după porunca lui Dumnezeu dată lui Moise. Această « casă de aur » a fost una dintre cele mai frumoase construcţii de pe planetă.
Mulţi fraţi, de pretutindeni, care studiază în profunzime « macheta » Planului lui Dumnezeu văd în Beţaleel un tip al Domnului Isus Hristos, constructorul şef al adevăratului Plan. Pentru a vedea cât de mult se indentifică Isus cu Beţaleel comparăm Exodul 31 v 3 cu Isaia 11 v 2. Despre amândoi aflăm că au fost umpluţi cu spiritul înţelepciunii, a priceperii, a cunoştinţei de tot felul.
Numele Beţaleel înseamnă « umbra lui Dumnezeu ». În Evrei citim că Isus este : « ...oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui. » Am citit despre Beţaleel că este fiul lui Uri. Numele Uri înseamnă lumină, lumina Domnului. Cine este adevărata lumină care luminează pe orice om venind în lume ? (Ioan 1 :9). « Eu sunt lumina lumii » (Ioan 8 :12).Beţaleel este fiul lui Uri, fiul lui Hur. Acest Hur - bunicul lui Beţaleel – pe când lupta Israel la Refidim împotriva lui Amalec sub comanda lui Iosua, s-a suit împreună cu Moise şi Aron pe vârful dealului. Acolo i-au sprijinit mâinile lui Moise să stea ridicate, până când Iosua a biruit pe Amalec. Numele Hur înseamnă « cel nobil ». Acest lucru scoate în evidenţă o altă trăsătură de caracter a Domnului Isus. Nobleţea Lui este cunoscută de tot Universul şi de o mare parte dintre fiii oamenilor. A renunţat la poziţia cerească pentru a veni în haosul decadenţei omeneşti la dispreţ şi moarte ruşinoasă, acceptată din iubire în favoarea noastră. « Iată-mă vin ! » (Ps. 40 :7). De asemenea, ap. Pavel aminteşte despre nobleţea iubirii de care a fost animat Isus. În ep. către Romani cap. 5 v 6 citim : « Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. » Ce sacrificiu, ce iubire altruistă.
Nobleţe înseamnă generozitete, mărinimie, altruism ; înseamnă să pui binele altuia înaintea binelui tău. Aşa a fost Isus pentru noi. « ... a purtat păcatele multora şi s-a rugat pentru cei vinovaţi. » (Isaia 53 :12).
Beţaleel a fost din seminţia lui Iuda. Iuda înseamnă « cel lăudat ». Nu numai Tatăl ceresc a lăudat şi apreciat sacrificiul înţelept al Domnului, ascultarea Sa până la moarte, şi încă moarte de cruce, ci şi cele « zece mii de ori zece mii şi mii de mii... » (Ap. 5 :11-13). Acesta este Leul din seminţia lui Iuda, vrednicul lăudat şi glorificat, umbra Tatălui care, manifestându-şi înalta Sa nobleţe a devenit lumina lumii.
Dacă raţiunea noastră este sănătoasă şi putem crede că Beţaleel este un tip al Domnului nostru Isus Hristos, tot aşa ni se pare potrivit a crede că Oholiab – cel care a ajutat pe Beţaleel la construirea cortului din pustiu – ar putea fi un tip al Eclesiei Sale.
Sensul numelui Oholiab este « cortul tatălui ». atâta vreme cât noi trăim în cortul acesta pământesc suntem consideraţi Templul Său, unde Dumnezeu locuieşte prin Spiritul Sfânt. Apostolul Pavel scria Corintenilor : « Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi ? » (1Cor. 3 :16). Deci, Eclesia este Cortul Tatălui – un Oholiab – un ucenic a lui Beţaleel, adică al lui Isus.
Deşi pentru construcţia Tabernacolului au lucrat doi meşteri, totuşi numai unul a fost numit special pentru acest lucru – BEŢALEEL. El a fost constructorul şef, capul meşterilor. Tot aşa Isus este Cel mai mare în toate. « El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. » (Coloseni 1 :18). După cum Beţaleel a avut întâietatea faţă de Oholiab, tot aşa Isus are întâietatea în Eclesia Sa.
Meditând profund la această « icoană » nu vom face altceva decât să ne întărim credinţa şi admiraţia pentru Înţelepciunea Tatălui nostru care, a binevoit să ne descopere atâtea frumuseţi ale Planului Său. A Lui să fie slava şi a Fiului Său, acum şi în veci de veci. Amin !
După cum vulpile şi-au făcut vizuini şi păsările cerului cuiburi, tot aşa fiii oamenilor şi-au construit aici pe pământ case pentru a se adăposti şi a avea unde să-şi plece capul. În vremelnicia lui, omul a proiectat construcţii de diferite mărimi şi stiluri. Dar nici una din aceste zidiri nu este pentru el o locuinţă veşnică. Pentru ca un lucru să fie etern, el trebuie creat. Iar omul nu poate crea. Creatura nu poate fi creator.
Dumnezeu, care a făcut pe om după “chipul şi asemănarea Sa”, nu va lăsa pentru totdeauna Pământul plin cu “spini şi pălămidă”, şi nici pe om lipsit de o locuinţă veşnică. Vremile aşezării tuturor lucrurilor este aproape. Marele Arhitect (…singurul care face minuni, Ps. 72:18), proiectantul celei mai mari construcţii – edificiul de pace şi dreptate, de un perfect echilibru – a garantat realizarea acestui monument. Acest edificiu este: “Cetatea Dumnezeului celui viu” este “Ierusalimul ceresc” este “Eclesia celor întâi născuţi” este “opera lui Dumnezeu”. . . o adevărată minune. Pe acest vast şantier, « De la răsăritul soarelui până la apusul lui... », lucrăm la edificarea caracterului nostru. « Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. » (1Corint. 3 :9). Cineva a spus o vorbă înţeleaptă : « Nu-ţi împodobi adăpostul tău pământesc mai mult ca sufletul. Dă atenţie clădirii spirituale. » Dacă opera de creaţie mai dinainte a lui Dumnezeu, în diversitatea ei fără margini, care e cu mult mai presus de înţelegerea noastră trezeşte în noi interes şi adâncă admiraţie, atunci cu cât mai admirabilă şi încântătoare trebuie să fie lucrarea finală a iubirii lui Dumnezeu pe care ne-a descoperit-o prin Cuvântul Său. « Vreau să zic : taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume : Hristos în voi , nădejdea slavei. » (Coloseni 1 :26,27).
Cine poate pătrunde în totalitate şi cine poate urmări înţelepciunea lui Dumnezeu de care s-a folosit în alcătuirea şi executarea Planului Său ? Îi mulţumim şi ne simţim fericiţi că nouă ne-a descoperit o mare parte a proiectelor Sale de viitor. Şi pentru ca noi să înţelegem, Dumnezeu a făcut o icoană a acestor lucruri. A făcut lucrul acesta nu pentru a ne însuşi o cunoştinţă istorică despre formele, ceremoniile şi cultura unui anumit popor – în cazul nostru poporul evreu – ci pentru a înţelege substanţa acestui aranjament şi a ne întări credinţa.
« Să-mi faci un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor » , a zis Dumnezeu lui Moise pe muntele Horeb. (Exod 25 :8). Cine dintre noi nu a auzit de Beţaleel şi Oholiab, doi meşteri iscusiţi peste care a venit Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări ? (Exod. 31 :2-6). Sub autoritatea lui Moise şi sub comanda acestor doi bărbaţi, astfel înzestraţi de către Dumnezeu, s-a ridicat în pustiul « Sin » un locaş sfânt, după porunca lui Dumnezeu dată lui Moise. Această « casă de aur » a fost una dintre cele mai frumoase construcţii de pe planetă.
Mulţi fraţi, de pretutindeni, care studiază în profunzime « macheta » Planului lui Dumnezeu văd în Beţaleel un tip al Domnului Isus Hristos, constructorul şef al adevăratului Plan. Pentru a vedea cât de mult se indentifică Isus cu Beţaleel comparăm Exodul 31 v 3 cu Isaia 11 v 2. Despre amândoi aflăm că au fost umpluţi cu spiritul înţelepciunii, a priceperii, a cunoştinţei de tot felul.
Numele Beţaleel înseamnă « umbra lui Dumnezeu ». În Evrei citim că Isus este : « ...oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui. » Am citit despre Beţaleel că este fiul lui Uri. Numele Uri înseamnă lumină, lumina Domnului. Cine este adevărata lumină care luminează pe orice om venind în lume ? (Ioan 1 :9). « Eu sunt lumina lumii » (Ioan 8 :12).Beţaleel este fiul lui Uri, fiul lui Hur. Acest Hur - bunicul lui Beţaleel – pe când lupta Israel la Refidim împotriva lui Amalec sub comanda lui Iosua, s-a suit împreună cu Moise şi Aron pe vârful dealului. Acolo i-au sprijinit mâinile lui Moise să stea ridicate, până când Iosua a biruit pe Amalec. Numele Hur înseamnă « cel nobil ». Acest lucru scoate în evidenţă o altă trăsătură de caracter a Domnului Isus. Nobleţea Lui este cunoscută de tot Universul şi de o mare parte dintre fiii oamenilor. A renunţat la poziţia cerească pentru a veni în haosul decadenţei omeneşti la dispreţ şi moarte ruşinoasă, acceptată din iubire în favoarea noastră. « Iată-mă vin ! » (Ps. 40 :7). De asemenea, ap. Pavel aminteşte despre nobleţea iubirii de care a fost animat Isus. În ep. către Romani cap. 5 v 6 citim : « Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. » Ce sacrificiu, ce iubire altruistă.
Nobleţe înseamnă generozitete, mărinimie, altruism ; înseamnă să pui binele altuia înaintea binelui tău. Aşa a fost Isus pentru noi. « ... a purtat păcatele multora şi s-a rugat pentru cei vinovaţi. » (Isaia 53 :12).
Beţaleel a fost din seminţia lui Iuda. Iuda înseamnă « cel lăudat ». Nu numai Tatăl ceresc a lăudat şi apreciat sacrificiul înţelept al Domnului, ascultarea Sa până la moarte, şi încă moarte de cruce, ci şi cele « zece mii de ori zece mii şi mii de mii... » (Ap. 5 :11-13). Acesta este Leul din seminţia lui Iuda, vrednicul lăudat şi glorificat, umbra Tatălui care, manifestându-şi înalta Sa nobleţe a devenit lumina lumii.
Dacă raţiunea noastră este sănătoasă şi putem crede că Beţaleel este un tip al Domnului nostru Isus Hristos, tot aşa ni se pare potrivit a crede că Oholiab – cel care a ajutat pe Beţaleel la construirea cortului din pustiu – ar putea fi un tip al Eclesiei Sale.
Sensul numelui Oholiab este « cortul tatălui ». atâta vreme cât noi trăim în cortul acesta pământesc suntem consideraţi Templul Său, unde Dumnezeu locuieşte prin Spiritul Sfânt. Apostolul Pavel scria Corintenilor : « Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi ? » (1Cor. 3 :16). Deci, Eclesia este Cortul Tatălui – un Oholiab – un ucenic a lui Beţaleel, adică al lui Isus.
Deşi pentru construcţia Tabernacolului au lucrat doi meşteri, totuşi numai unul a fost numit special pentru acest lucru – BEŢALEEL. El a fost constructorul şef, capul meşterilor. Tot aşa Isus este Cel mai mare în toate. « El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. » (Coloseni 1 :18). După cum Beţaleel a avut întâietatea faţă de Oholiab, tot aşa Isus are întâietatea în Eclesia Sa.
Meditând profund la această « icoană » nu vom face altceva decât să ne întărim credinţa şi admiraţia pentru Înţelepciunea Tatălui nostru care, a binevoit să ne descopere atâtea frumuseţi ale Planului Său. A Lui să fie slava şi a Fiului Său, acum şi în veci de veci. Amin !
