Lumina lumii
„Dumnezeu este lumină şi în El nu este
întuneric” 1Ioan 1:5.
Isus a spus: ”Eu sunt lumina lumii” Ioan 8:12.
Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii” Mat. 5:14.
Toate cele trei afirmaţii sunt adevărate. Dumnezeu este izvorul luminii,
atât a luminii naturale cât şi a luminii spirituale.
La începutul creaţiei, când „Pământul era pustiu şi gol”, Dumnezeu a zis: „Să
fie lumină!” Şi a fost lumină. Nu că Dumnezeu ar fi avut nevoie de lumină pentru
lucrarea Lui, căci „El însuşi este
lumină” (1Ioan 1:7) ci pentru că în
departamentul Pământ unde lucrurile sunt materiale, fără lumină nu există viaţă.
Apostolul Ioan vorbeşte despre Domnul nostru Isus Cristos – Logosul – că a venit ca lumină pe
Pământ. Despre această lumină a mărturisit Ioan Botezătorul. Nu el era lumina,
ci el a vorbit despre lumină. În Evanghelia după Ioan cap.1v9, citim: „Lumina aceasta era adevărata Lumină care luminează pe orice om venind în lume.”
Astăzi doar puţini oameni se lasă luminaţi de această lumină. Aşa s-a
întâmplat şi pe timpul Domnului, deşi El i-a avertizat: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru.”(Ioan 12:35).
Cine crede în jertfa din Golgota prin care s-a făcut ispăşirea, primeşte
iertarea păcatelor şi este luminat cu lumina de sus. Pe baza acestei ispăşiri
făcută de Domnul nostru, Dumnezeu a semnat decretul iertării.
Chiar după ce Dumnezeu ne-a scos de sub puterea întunericului, devenind
credincioşi, fiecare dintre noi avem nevoie în continuare de lumina spirituală.
Această lumină o primim pe măsură ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu. Un studiu persistent
şi reverenţios al Scripturilor ne va
aduce tot mai multă lumină în înţelegerea Planului Divin. Cuvântul lui Dumnezeu
este candela de lumină, care alungă din calea noastră norii întunecoşi ai
ignoranţei. Să fim un popor al Cărţii!
„Fiţi totdeauna gata să răspundeţi
orcui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţă şi teamă.”(1Petru
3:15). Prin studierea Cuvântului ni se întăreşte credinţa.
În confuzia care domneşte în sistemele religioase de astăzi, lumina
cerească a Scripturilor este hrana noastră spirituală de fiecare zi. Domnul
Isus în cuvântarea de pe munte, după ce rosteşte – Fericirile – spune ucenicilor:
„Voi sunteţi lumina lumii.”
Toţi cei care cred în sângele de o inconstentabilă valoare a Domnului vărsat
pentru mântuirea noastră şi mărturisesc cu dragoste Caracterul Tatălui ceresc
şi al Fiului Său, sunt consideraţi lumini în lume. Urmaşi Domnului în orice
întuneric s-ar afla, ei trebuie să fie lumini. Să răspândim mereu lumină în
jurul nostru, să răspândim în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.
Să preţuim necontenit această lumină admirabilă şi să mulţumim Suveranului
ceresc pentru că a permis ca lumina Feţei Sale să ne inunde şi nouă intelectul,
ca să putem înţelege Taina ascunsă de veacuri – Cristos în noi nădejdea slavei.
Fie binecuvântate Numele Tatălui şi a Fiului în veci de veci!
Amen!