joi, 17 martie 2011

PSALM


Ce nemărginit de mare
Eşti îndurător Părinte,
Slava Ta este grandoarea
Înălţimilor preasfinte.

Te înveleşti cu lumina
Ca şi c-o manta de zale,
Din ape îţi întocmeşti
Vârful locuinţei Tale.

Tu ai întocmit Pământul,
Şi din vânturi îţi faci soli,
Meşter ţi-ai făcut Cuvântul,
Şi din flăcări slujitori.

Ai creat cu măiestrie
Cosmosul nemărginit,
Tu vei fi pentru vecie
Suveran în infinit.

Dacă soarele există,
Şi Pământul ne dă hrană,
E iubirea altruistă
Pentru specia umană.

Pentru mila Ta cea mare,
Pentru-a noastră existenţă,
Îţi aducem închinare,
Cu respect şi reverenţă.

vineri, 4 martie 2011

RĂBDAREA - şcoala creştinului.

  "Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare..." (Rom.5:3).

Analizând reţeta pe care ap. Pavel o dă romanilor, observăm că: "NECAZUL ADUCE RĂBDARE."
Răbdarea este o roadă a Duhului Sfânt. Această virtute se măsoară şi iese în evidenţă atunci când trecem prin încercări, lipsuri şi greutăţi.

Fibra morală a răbdării creşte numai alimentată cu stres.
Nu este important dacă suferinţele tale sunt mici sau mari, important este ca pe toate să le suferi cu răbdare.
"Prin răbdarea voastră , vă veţi câştiga sufletele voastre." - a spus Domnul (Luca 21:19).
Răbdarea aste cheia ascensiunii noastre spre idealurile sfinte. Nicio virtute nu împodobeşte atât de frumos caracterul creştin ca răbdarea. În răbdare sunt reflectate toate celelalte virtuţi pe care le posedă un copil al lui Dumnezeu.
Deşi credinţa merge totdeauna înaintea răbdării, totuşi gradul răbdării indică puterea de credinţă pe care o avem.
Răbdarea este credinţa care nu se grăbeşte. Încercarea credinţei dă valoare răbdării.

Lecţiunea pe care noi trebuie să o învăţăm în ficare zi este "RĂBDAREA".
Iată ce zice către Îngerul Bisericii din Filadelfia Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide: "Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului." (Ap. 3:7; 3:10). Aceasta este răsplata celor care cu răbdare aleargă spre ţintă.
"Fraţii mei luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii care au vorbit în Numele Domnului." (Iacov 5:10).

Atâta vreme cât mai trăim în trup să facem ce avem de făcut, să lucrăm cu credinţă în via Domnului, şi El va fi răsplata noastră. Să citim Cuvântul, să medităm asupra lui, să vorbim, să scriem, să cântăm, să ne rugăm să suferim cu răbdare orice necaz. Viaţa veşnică merită toate acestea; "...cel ce udă va fi udat şi el". (Prov. 11:25).
Când va sosi ziua pe care numai Domnul o cunoaşte, atunci nu vom mai zice: "Cine ne va izbăvi de acest trup de moarte? Nu vom striga: "Vai de mine că stau la Meşec şi locuiesc în corturile Chedarului.
Atunci vom înţelege pe deplin, de ce Domnul a răbdat cunună de spini pe fruntea Lui nevinovată.
Până atunci, aşa cum ne spune presbiterul Iacov: "Răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşită lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic." (Iacov 1:4).
AMIN!

joi, 3 martie 2011

VIGILENŢA - armă indispensabilă creştinului.

 "Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi." Pr. 26:17).

Cine apucă un câine de urechi riscă să fie muşcat grav. Cine se amestecă într-o dispută care nu-l interesează riscă să suporte consecinţele naivităţii lui.
Ap. Petru ne atrage atenţia: "Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca un făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia..." (1Petru 4:15).
În privinţa conflictelor ce se întâmplă în lume, creştinul trebuie să aibă o atitudine dreaptă, conform principiului Scripturii.
Adesea suntem tentaţi să susţinem o cauză, uitând că suntem pe pământ străini şi efemeri, uitând că:
"A noastră parohie e la Isus acas',
Vremelnicele corturi le-avem doar ca popas." (Moisescu).

Interesele meschine ale popoarelor duc la conflicte violente, care zguduie însăşi baza civilizaţiei.
Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să ia parte la astfel de dispute.
Privind la Domnul Isus vom observa că: El nu s-a amestecat în disputa dintre farisei şi saduchei pentru a le rezolva diferenţele; nici nu s-a ridicat împotriva jugului roman. Dar tot de la El, din pilda dăruirii de Sine învăţăm că, nu trebuie să rămânem nepăsători  faţă de suferinţele ce au loc în jurul nostru. Putem face lucrul acesta semănând dragoste peste ura ce face ravagii între oameni, turnând balsamul compasiunii peste victimele violenţei şi arătându-le
"Calea, Adevărul şi Viaţa." Domnul să ne ajute!
AMIN!

marți, 1 martie 2011

Dar ţie ce ţi-a spus Dumnezeu?


L-am rugat pe Dumnezeu să-mi ia mândria, dar El mi-a răspuns: NU!
Mi-a spus că nu e treaba Lui a-mi lua mândria, ci că eu trebuie să o arunc.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi însănătoşească copilul, dar El mi-a răspuns:NU!
Mi-a spus că duhul copilului meu e sănătos, iar corpul lui doar trecător.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea răbdare, dar El mi-a răspuns: NU!
Mi-a spus că răbdarea este roada suferinţei. Răbdarea nu se dă, ea se câştigă.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea fericire, dar El mi-a răspuns: NU!
Mi-a spus că El îmi dă binecuvântări, dar că fericirea depinde de mine însumi.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi uşureze durerea, dar El mi-a răspuns: NU!
Mi-a spus: "suferinţa te îndepărtează de lucrurile pământeşti, dar te apropie de Mine".

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea creştere spirituală, şi mi-a răspuns: NU!
Mi-a spus că singur trebuie să cresc, El mă curăţeşte pentru a aduce roade.

L-am întrebat pe Dumnezeu dacă mă iubeşte.
El mi-a răspuns: DA! Doar mi-am dat Fiul să moară pentru tine.

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute a-mi iubi semenii, aşa cum mă iubeşte El pe mine.
Şi El mi-a răspuns: "În sfârşit... ai înţeles!"

Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de tine!

Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de tine!
Iosua 1:8