Cântarea lui Moise

-         la Marea Roşie –

Cântarea pe care Moise a cântat-o la Marea Roşie a fost inspirată de bucuria pe care a avut-o văzând cum Dumnezeu a izbăvit pe Israel.

Nicio picătură nu s-a desprins din zidul de ape ce se forma-se la stânga şi la dreapta, până când cel din urmă Israelit n-a pus piciorul pe malul celălalt. Apoi, ne relatează Scriptura, Moise şi-a întins mâna spre mare şi apele au revenit la locul lor acoperind carăle, călăreţii şi toată oastea lui Faraon.

În cântarea de laudă adusă lui Dumnezeu, Moise zice: „Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfiinţeniei Tale.”

Ce bine se potriveşte această afirmaţie şi pentru noi! Putem spune împreună cu Moise: Prin îndurarea Ta, Doamne, ne-ai călăuzit până în momentul acesta; iar prin puterea Ta ne îndrepţi spre „munţii cei sfinţi”, spre idealurile măreţe ale Împărăţiei Tale!

Toţi aceia pe care Dumnezeu i-a ales, pe care Cristos i-a răscumpărat şi care se încred cu toată puterea în Căpetenia mântuirii lor, vor trece în siguranţă marea roşie, marea de sticlă şi foc prin care au trecut toţi copiii lui Dumnezeu, şi vor ajunge la ţărmul celălalt, la malul Râului Vieţii. Când toţi vor fi acolo şi nici unul nu va lipsi se va cânta, nu cântarea pe care a cânt-o Moise la Marea Roşie, ci cântarea lui Moise şi a Mielului: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? (Apoc. 15:3,4)

Atunci,la Marea Roşie, Moise a cântat:

Voi cânta Domnului că şi-a arătat slava,

A năpustit în Mare pe cal şi călăreţ;

Întreaga naţiune să-i admire isprava

Că-n ochii Lui, Israel este de mare preţ.

Domnul este puternic, tăria Lui vestită;

Cu El am trecut Marea aşa ca pe uscat,

Iar carăle lui Faraon şi oastea de elită

Când au păşit în Mare cu toţi s-au înnecat.

În măreţia slavei El s-a dezlănţuit,

Pe toţi vitejii lor urmaţi de pedestrime

Talazurile Mării i-au prins şi înghiţit,

Cu Faraon în frunte s-au dus în adâncime.

Cine-i aşa ca Tine, drept şi adevărat?

Bogat în fapte bune, Făcător de minuni?

Cine, aşa ca Tine, poporul şi-a salvat

Şi l-a făcut să fie primu-ntre naţiuni?

Când vor afla popoarele se vor înspăimânta,

Edom şi Filistenii, triburi de Canaaniţi,

Războinicii Moabului se vor cutremura,

Căci Domnul îi conduce pe Israeliţi.

Poporul Tău Israel ce l-ai răscumpărat,

Va primi moştenire Muntele Tău cel Sfânt;

Acolo este locul cel binecuvântat,

Acolo e Canaanul promis prin legământ.