Numai mila Ta, Isuse,
Mă face ca să veghez,
Să trec peste orice probe,
Şi doar Ţie să-ţi urmez.
Dimineaţa mă rog Doamne,
Mângăiere să primesc,
A mea inimă să fie,
Plină de harul ceresc.
Având o nădejde scumpă
Şi-un Păstor aşa iubit,
Nu voi duce nici o lipsă
Pe-acest drum aşa umbrit.
El mă duce la păşune
Şi la ape de odihnă;
Prin văi limpezi şi senine,
Mă conduce spre lumină.
Nu mă tem de nici un rău,
Tu fiind mereu cu mine,
Întinzând toiagul Tău,
Nuiaua făcându-mi bine.
Având pe cap untdelemn,
Paharul fiindu-mi plin,
La fericire mă-ndemn,
Pentru anii care vin.
Ca să locuiesc eu, Doamne,
În a sfântului locaş,
Mila Ta să-mi ocrotescă
Zilele ce mi-au rămas.
Rodica Dragoş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu