Ekklesia

Unul dintre cele mai importante cuvinte din NT este Ekklesia, care înseamnă Adunarea lui Dumnezeu sau Biserică. În toate traducerile romaneşti apare sub formă de "Biserică." În Atena clasică, Ekklesia era adunarea întrunită a poporului. Ea cuprindea pe toţi cetăţenii cu drepturi civile. Era responsabilă de tot ce se întâmpla în ţară. Avea puteri nelimitate. Toate adunările începeau cu rugăciuni şi era o democraţie adevărată.

Lumea romană nici nu a încercat să traducă cuvântul "ekklesia", ci l-a transliterat aşa cum este.

Când studiem cuvântul ekklesia din perspectivă creştină, el înseamnă Adunarea lui Dumnezeu, iar Cel ce o convoacă este Dumnezeu. Pe lângă fondul grec al cuvântului, ekklesia are şi un fond ebraic. În Septuaginta, termenul redă cuvântul ebraic "qahal" care se trage din rădăcina "a convoca". El se referea la adunarea lui Israel. În sens ebraic, termenul înseamnă poporul lui Dumnezeu convocat de Dumnezeu. "Qahal" sau "Ekklesia" este o grupare de oameni care sunt chemaţi să fie împreună, nu pentru motivul că au hotărât să se întâlnească, ci pentru că Dumnezeu i-a chemat să asculte vocea Lui.

Astăzi cei mai mulţi creştini folosesc termenul ekklesia referindu-se la o biserică locală sau la o adunare de creştini, dar ap. Pavel o numeşte Adunarea lui Dumnezeu, care este în Domnul Isus Cristos.

La Adunarea Bisericii din Ierusalim, prisbiterul Iacov a luat cuvântul şi a zis: "Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-i poarte Numele". (F.A 15:14).

Acest popor pe care Dumnezeu l-a ales formează Ekklesia Lui. Micile noastre adunări locale constituie o parte din această comoară pe care El a ales-o din ţarină.

Important nu este faptul că facem parte dintr-o adunare locală, ci faptul că facem parte din Biserica lui Dumnezeu.

În NT cuvântul Biserică nu este niciodată folosit pentru a descrie o clădire, ci descrie un grup de oameni care şi-au predat inimile lui Dumnezeu. Ei formează cărămizile din care este construit edificiul Bisericii. Biserica lui Dumnezeu este cea mai frumoasă expresie pe care sf. Pavel o foloseşte în epistolele sale. Este expresia dragostei lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi existat acestă dragoste, n-ar fi existat Biserica.

Lui Timotei îi spune: "Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlpul şi temelia adevărului." (1Tim. 2:15).

Ekklesia mai este descrisă şi ca Biserica lui Cristos. (F.A 20:28), (Efes. 5:23,24). Din acest punc de vedere Cristos este capul Ekklesiei. Adunarea trebuie să trăiască şi să acţioneze în conformitate cu mintea, gândirea şi voinţa lui Cristos.

Biserica este Trupul lui Cristos. (Col. 1:24).

Ekklesia timpurie nu avea clădiri speciale unde să se adune creştinii. Ei se întâlneau în diferite case. Aceste adunări se numeau ekklesii din case. (Rom. 16:5), (1Cor. 16:19), (Col. 4:15), (Fil. v2).

De fapt, fiecare casă trebuie să fie o biserică, un locaş în care Dumnezeu poate convoca împreună pe membrii EKKLESIEI Sale. Amin!