ADU-ŢI AMINTE

O, om! Priveşte-ţi Creatorul

Şi vezi divina Lui ştiinţă

Cum te-a gândit în planul Său,

Pe când erai în nefiinţă.

În vremuri imemoriale

Erai doar pulbere-n pustiu,

Iar El te-a plămădit din lut

Şi te-a făcut un suflet viu.

Făptură cu chip drăgălaş

Te-a modelat, să ai valoare,

Erai în vastul Univers

Un strop de humă vorbitoare.

Coroana Creaţiei Sale,

Ţesută într-un chip ciudat;

Ţi-a dat şi gândul veşniciei,

Aveai şi rang de împărat.

Dar într-o zi un heruvim,

Un egoist şi un ingrat

A înşelat pe mama Eva,

Iar tu ai săvârşit păcat.

Adu-ţi aminte cum ai fost

Scos din grădina ta frumoasă,

Dar Tatăl tău nu te-a uitat,

Deşi te-ai depărtat de casă.

Căzut în drum spre Ierihon

Aproape mort şi-abandonat

Te-a întâlnit Samarineanul,

Cu viaţa Lui El te-a salvat.

O, Om! Ce mari răspunderi ai

Acum în vremile de har,

Eşti responsabil de prezent

Şi de viaţa dată-n dar.

Să-ţi aminteşti de toate-acestea

Cât eşti vremelnic pe pământ,

Că nu-i avere mai frumoasă

Decât credinţa în Cel Sfânt.

Ridică-ţi ochii spre Golgota,

Priveşte preţul ce s-a pus

Şi las-o lacrimă să-ţi cadă

Peste iubirea lui ISUS.