Omul durerii

Te văd în Betleem, Isus,

Ca prunc într-o iesle culcat,

În scutece înfăşurat,

Aşa păstorii te-au aflat

Când îngerul venit de sus

Le-a spus că eşti un Împărat.

Te văd la doisprezece ani

La Praznic, în Ierusalim,

Când erai doar un anonim,

Până şi astăzi ne uimim

Cum ai sfidat pe cărturari

Şi le-ai răspuns în mod sublim.

Te văd şi când Te-ai botezat

Şi ai îndeplinit cu zel

Voinţa Tatălui, iar El

Văzându-te ca pe un Miel,

Prin Duhul Sfânt Te-a confirmat,

Venit în chip de porumbel.

Te văd cum potoleai furtuni

Şi mulţi bolnavi ai vindecat,

Cum ai scos draci cu-adevărat,

Iar pe popor l-ai adorat,

Plângând ai vrut să îl aduni;

Din mersul său debusolat.

Te văd apoi în Ghetsimani,

Pe Iuda cum te-a sărutat,

Cum ai fost prins şi-ai fost legat,

De toţi ai fost abandonat;

Tu singur Te-ai dat la duşmani

Şi nimeni nu Te-a consolat.

Te văd pe la Caiafa dus,

Pe la Sinedriu, la palat,

Cum Te-au bătut şi Te-au scuipat,

Deşi erai nevinovat;

Tu erai Regele Isus,

Mesia Sfânt Cel aşteptat.

Te văd în faţa lui Pilat

Cu claritate dând răspuns:

Puterea ta nu-i de ajuns

De n-ai avea puteri de sus.

El prea puţin a realizat

Că stă în faţa lui Isus.

Te văd urcând cu crucea - n spate

Drumul sinistrului Calvar,

Poporul Tău în mod bizar

Ţi-a oferit acest pahar,

Dar Tu ai fost cu demnitate

Jertfindu-ţi viaţa pe altar.

Te văd pe cruce răstignit.

Cu sânge ne-ai plătit salvarea

Şi ne-ai adus la toţi iertarea,

Iar azi când avem împăcarea,

Îţi aud glasul: „S-a sfârşit!”

Pecetluind RĂSCUMPĂRAREA.