Bunul Samaritean

Când Mesia a venit la Israel,

Cei mai de seamă cărturari nu l-au primit,

Trimisul cerului cu patimă şi ură

A fost batjocorit şi prigonit.

Aspru tratat, cu un sarcasm ironic,

L-a ispitit şi ultimul Levit,

Dar Domnul cunoscându-i viclenia,

A răspuns blând şi foarte umilit.

Învăţătorule : « ce trebuie să fac

Să fiu recunoscut şi eu atunci ? »

Domnul nu i-a răspuns la întrebare,

Ci l-a trimis la Lege şi porunci.

Ca orice fariseu a replicat:

“Toate acestea le ţin din pruncie”,

Isus ştia că nu spune-adevărul,

« Dacă e drept vei fi în veşnicie ».

Tot încercând să se îndreptăţească

A folosit tupeu de fariseu,

« Spune-mi, Isuse, să pot înţelege,

Şi cine este aproapele meu?”

Atunci Isus i-a spus o pildă :

“Un om spre Ierihon a fost plecat,

L-au întâlnit tâlhari la drumul mare,

Care l-au jefuit, bătut şi-abandonat.

Sărmanul om, zăcea aproape mort,

Dar pe acelaşi drum se cobora

Din întâmplare un semeţ preot,

Văzându-l a trecut alăturea.

L-a mai văzut pe acelaşi om căzut

Un servitor al Legii, un Levit,

Ca şi preotul a trecut alături

Privind la muribund, l-a ocolit.

Dar un Samaritean aflat pe drum,

Înduioşat de cel căzut în chin,

I-a legat rănile cu multă grijă,

Punând pe ele untdelemn şi vin. 

Apoi l-a pus pe dobitocul Său

Şi l-a dus  la un han de poposire,

A scos şi-a dat hangiului doi lei,

Iar restul îi va da la revenire.

« Tu care crezi că-i mai aproape ? »

« Acela care sa-ngrijit de el, »

A răspuns promt învăţătorul Legii,

Isus a zis : « Du-te de fă şi tu la fel ! »