RĂBDAREA - şcoala creştinului.

  "Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare..." (Rom.5:3).

Analizând reţeta pe care ap. Pavel o dă romanilor, observăm că: "NECAZUL ADUCE RĂBDARE."

Răbdarea este o roadă a Duhului Sfânt. Această virtute se măsoară şi iese în evidenţă atunci când trecem prin încercări, lipsuri şi greutăţi.

Fibra morală a răbdării creşte numai alimentată cu stres.

Nu este important dacă suferinţele tale sunt mici sau mari, important este ca pe toate să le suferi cu răbdare.

"Prin răbdarea voastră , vă veţi câştiga sufletele voastre." - a spus Domnul (Luca 21:19).

Răbdarea aste cheia ascensiunii noastre spre idealurile sfinte. Nicio virtute nu împodobeşte atât de frumos caracterul creştin ca răbdarea. În răbdare sunt reflectate toate celelalte virtuţi pe care le posedă un copil al lui Dumnezeu.

Deşi credinţa merge totdeauna înaintea răbdării, totuşi gradul răbdării indică puterea de credinţă pe care o avem.

Răbdarea este credinţa care nu se grăbeşte. Încercarea credinţei dă valoare răbdării.

Lecţiunea pe care noi trebuie să o învăţăm în ficare zi este "RĂBDAREA".

Iată ce zice către Îngerul Bisericii din Filadelfia Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide: "Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului." (Ap. 3:7; 3:10). Aceasta este răsplata celor care cu răbdare aleargă spre ţintă.

"Fraţii mei luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii care au vorbit în Numele Domnului." (Iacov 5:10).

Atâta vreme cât mai trăim în trup să facem ce avem de făcut, să lucrăm cu credinţă în via Domnului, şi El va fi răsplata noastră. Să citim Cuvântul, să medităm asupra lui, să vorbim, să scriem, să cântăm, să ne rugăm să suferim cu răbdare orice necaz. Viaţa veşnică merită toate acestea; "...cel ce udă va fi udat şi el". (Prov. 11:25).

Când va sosi ziua pe care numai Domnul o cunoaşte, atunci nu vom mai zice: "Cine ne va izbăvi de acest trup de moarte? Nu vom striga: "Vai de mine că stau la Meşec şi locuiesc în corturile Chedarului.

Atunci vom înţelege pe deplin, de ce Domnul a răbdat cunună de spini pe fruntea Lui nevinovată.

Până atunci, aşa cum ne spune presbiterul Iacov: "Răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşită lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic." (Iacov 1:4).

AMIN!