Mărturii despre Fiul lui Dumnezeu

Generaţii întregi de „capete luminate” au disecat viaţa lui Isus în totalitatea ei. Unii au făcut acest lucru din curiozitate, alţii din simpatie, unii din fantezie, alţii din onestitate. Cei mai mulţi, însă, au abordat subiectul cu necredinţă şi chiar cu sarcasm.

Ei zic: Isus a fost o realitate istorică, un geniu religios, dar din ignoranţă şi neavând acces la ştiinţa indistructibilă a lui Dumnezeu, îi tăgăduiesc originea cerească.

Dacă debilitatea unor minţi constituie impedimentul în calea recunoaşterii originii transcendente a lui Isus, aceasta nu înseamnă că viaţa Lui nu se reflectă autentic şi profund în scrierile discipolilor Săi, precum şi în nenumărate alte scrieri de la Isus şi până azi.

Isus nu s-a deosebit de alte fiinţe umane.Deşi era Fiul lui Dumnezeu a fost bătut şi chinuit, legat la stâlpul imfamiei ca cel mai ordinar trădător.

 Se pare că, parousia lui Mesia în mijlocul evreilor nu a fost un argument destul de palpabil şi evident pentru ca aceştia să-şi cunoască vremea cercetării. La fel şi astăzi, inepuizabilele dovezi care atestă că Isus a venit din cer ca să răscumpere omenirea, „să aducă pacea şi înfrăţirea tuturor”, nu sunt luate în considerare de majoritatea oamenilor. Cei mai mulţi se întreabă şi astăzi: „Tâmplarul din Nazaret chiar a fost Fiul lui Dumnezeu?”

Mărturiile proorocilor care au vorbit despre Mesia cu multe sute de ani mai devreme de a veni pe pământul nostru sunt evidente. Proorocii erau interesaţi de vremea când vor avea loc aceste lucruri şi se va înfăptui răscumpărarea omului din păcatul strămoşesc. În ei era Duhul lui Cristos, atunci când vesteau patimile Sale şi slava ce va urma.

Despre Isus mărturiseşte Tatăl: Isus zice: „Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Este un Altul care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată (…) Tatăl care m-a trimis a mărturisit el însuşi despre Mine.”(Ioan 5:31,32…37)

De asemenea avem mărturia lui Ioan Botezătorul: „A venit ca martor ca să mărturisească despre lumină…”(Ioan 1:7).

Chiar Isus de-a lungul învăţăturilor Lui a mărturisit despre El însuşi.

Dacă astăzi mulţi învăţători, cu diferite doctrine spun: aceasa-i adevărul, aceasta-i calea; mergeţi pe ea, Isus nu numai dă soluţia, ci El este soluţia, zicând: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; Eu sunt pâinea vieţii; Eu sunt lumina lumii; Eu sunt învierea şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine.”

Isus ştia cine este. El a chemat oamenii să-I urmeze. Invitaţia Lui a sunat ca o poruncă. Ea se aude şi azi. „Veniţi la Mine”; „Cine crede în Fiul are viaţă veşnică”(Ioan 3:36).

Isus ştia că este Mesia, cel descris în VT. Faptul că s-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu a stârnit mânia cărturarilor şi fariseilor.

Într-o zi, adresându-se iudeilor, Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” Aceasta era pentru ei prea de tot. „Cine te crezi tu că eşti”? Isus a răspuns: „Dacă mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru.”(Ioan 8 51-54).

Isus a făcut multe mărturii desre Sine, nu le putem cuprinde pe toate în acest subiect. Faptele Sale confirmă mărturiile pe care le-a spus.

Evreii au fost uimiţi de minunile Sale, de înţelepciunea Sa. I-a uimit autoritatea, onestitatea, felul de a vorbi. „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.”(Ioan 7:46). „Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.”(Luca 4:32). Niciodată n-a şovăit, nu s-a încurcat, nu s-a contrazis şi nu a retras din ce a zis nici un cuvânt.

A vorbit cu siguranţă despre viitor. A dat sfaturi, porunci, a rostit făgăduinţe. A promis că va reveni, ca să judece lumea şi să învieze morţii.

Etalonul de măsură va fi atunci, ca şi astăzi, credinţa în sângele ce a fost vărsat pe Golgota.

Pe cei ce l-au mărturisit înaintea oamenilor, îi va mărturisi şi El înaintea Tatălui, dar se va lepăda de cei ce se vor lepăda de El.

Minunile lui Isus întregesc mărturiile despre El. Valoarea acestor minuni constă mai mult în importanţa lor spirituală, decât în caracterul supranatural. Prin aceste „semne” sau minuni, El a vorbit tuturora într-un limbaj codificat despre misiunea Sa în „valea umbrei morţii” şi slava ce va urma.

Cei patru evanghelişti care vorbesc despre aceste minuni nu le-ai inventat ei. Nu aveau nici un interes, nici un câştig.

Istoria aminteşte despre Alexandru cel Mare, despre Napoleon cel Mare, despre Carol cel Mare etc. Isus nu este Cel Mare, este prea puţin acest superlativ. EL este UNIC. Este Isus, Fiul lui Dumnezeu. Măsurile noastre omeneşti nu-i cuprind dimensiunea. El depăşeşte analizele noastre.

Puţinul pe care îl ştim despre Fiul lui Dumnezeu, ţine de întinderea neştiinţei noastre.

Să-I respectăm altruismul!

Să-I respectăm sacrificiul!

AMIN!