luni, 5 iunie 2017

               Tablleta XIII

„De aceea să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Cristos şi să mergem spre cele desăvârşite…”(Evrei 6:1).

Voia lui Dumnezeu cu privire la noi este sfinţirea noastră. Credinciosul care a fost acceptat în rândurile poporului Său, trebuie să crească mereu în avuţii spirituale şi să treacă de la starea copilăriei la maturitate. Maturitate în gândire, maturitate în cunoştinţă, maturitate în aprecierea voinţei divine. Trecerea de la copilărie în credinţă la maturitate în credinţă este un proces normal, aşa cum se dezvoltă omul fizic. Legea dezvoltării este decisivă, atât în creaţie cât şi în domeniul spiritual. Credinciosul trebuie să treacă de la poziţia de prunc în Cristos la ceea de tânăr în Cristos, iar apoi la poziţia de om matur.
Dacă nu are loc această transformare în viaţa unui creştin, există o cauză negativă care îi opreşte dezvoltarea. Dacă cineva devine „greoi la pricepere”, aceasta dăunează creşterii lui. Pentru un copil în credinţă, născut de curând, alipirea de alte forme religioase şi nu de credinţa adevărată vestită prin Evanghelie, este cauza stagnării sale.
În primii ani ai vieţii noastre creştineşti am simţit multă linişte şi pace sufletească. Dar pe măsură ce anii au trecut şi s-a lărgit cercul cunoştinţelor noastre în domeniul spiritual, am observat că, această linişte de început a fost o linişte şi pace mărginită. Pacea dulce a inimii şi liniştea sufletească am simţit-o mai târziu, când s-a întărit pacea noastră cu Dumnezeu ca urmare a măsurii de iubire tot mai mare pe care am primit-o în urma creşterii noastre în Cristos. Se poate întâmpla ca un creştin după multă creştere şi multă petrecere cu fraţii, să poată rosti discursuri şi să vorbească frumos în public, dar arta oratoriei nu îl face matur în credinţă. Acest lucru se poate vedea adeseori printre fraţi. Maturitatea în credinţă presupune o viaţă de încredere şi continuă ascultare, o viaţă de rudenie personală cu Dumnezeu. O astfel de viaţă, de intimitate sfântă, este dată numai sfinţilor, numai acelora care duc o „viaţă  ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.” Chiar dacă cineva s-ar putea lăuda că a ajuns matur în credinţă, nu se poate lăuda că în fiecare zi trăieşte pe înălţimile cerute de legea Divină. Stau împotriva noastră mulţi duşmani şi în primul rând eul nostru care încearcă să ne întoarcă la calea vechiului obicei. Să nu oprim lupta, nici măcar pentru un ceas, să nu dăm nicio palmă din terenul ce odată l-am câştigat. După ce ne-am golit inima  de apele noroioase ale tradiţiilor şi deşertăciunii şi le-am umplut la Fântâna Adevărului, să fim vigilenţi la manevrele înşelătoare ale lui satan.
Odihnindu-ne în făgăduinţele lui Dumnezeu vom ajunge la o pace desăvârşită şi o linişte a inimii în toată călătoria noastră către munţii cei sfinţi. Cheia acestei stări este maturitatea credinţei noastre.
Să ne silim a creşte în fiecare zi în har şi cunoştinţă ca să putem ajunge, în inimă şi voinţă, la starea plinătăţii lui Cristos.

Domnul să fie lăudat!

Amin.


Niciun comentariu:

Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de tine!

Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de tine!
Iosua 1:8