Neprihănitul Iov

„Domnul a zis Satanei:”Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”(Iov:1:8)

Mărturia despre Iov nu a fost dată de un om, ci de Dumnezeu însuşi. Oamenii şi părerile lor sunt, în general, subiective. Nu pot pătrunde în inină şi minte, ci se uită la interese şi la ce izbesc ochii.

Dar la Dumnezeu nu este aşa. El vede trăsăturile de caracter ale omului, îi cunoaşte inima, îi pătrunde gândul.

Oamenii nu pot crede că Dumnezeu vede pe fiecare om în parte. Acest lucru este greu de înţeles, când ne gândim că pe pământul nostru trăiesc miliarde de oameni. Şi totuşi este adevărat. Dumnezeu cunoaşte pe fiecare om şi poate vedea pe fiecare om oriunde s-ar ascunde.

Nimeni n-a văzut-o în pustie pe Agar şi fiul ei, dar Dumnezeu a văzut-o! Nimeni n-a văzut inima dornică de adevăr a famenului Etiopian, dar Dumnezeu a văzut-o! În Biblie găsim multe, foarte multe exemple în acest sens.

Cartea Iov este o mărturie că Dumnezeu ne cunoaşte pe fiecare. Psalmistul zice: „Tu ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândurile.” Ne ştie când trecem atât prin înălţimi de bucurie, cât şi prin adâncimi de suferinţă. Ne ştie părţile însorite şi părţile umbroase ale vieţii noastre.

Aşadar, doar Dumnezeu putea vorbi obiectiv de Iov. Doar Dumnezeu a văzut respectul lui Iov faţă de El.

Dumnezeu se mândreşte cu Iov, deşi permite peste el încercări ca să-i şteargă din inimă şi ultima încredere în dreptatea proprie. Prin dureri şi întristări, Iov a capitulat în faţa sfinţeniei lui Dumnezeu şi a zis: „Urecchea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”