Adunarea Dumnezeului Celui viu

„…Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.”(1Tim. 3:15).

Unul dintre cele mai importante cuvinte din NT în greacă este Ekklesia – Adunarea lui Dumnezeu sau Biserică.

Cuvântul Ekklesia are un fond grecesc. Era adunarea poporului la care fiecare cetăţean avea drept de participare şi obligaţii egale. Romanii nici n-au încercat să traducă cuvântul ekklesia, ci l-au translatat aşa cum era în greacă, folosindu-l cu acelaşi sens.

Aşa dar, Ekklesia sau Biserica este Adunarea lui Dunezeu.

Apostolul Pavel în cuvântul de rămas bun către prisbiterii Bisericii din Efes, le zice: „Luaţi seama  dar la voi înşivă şi la toată turma în mijlocul cărora v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.”(FA 20:28).

De aici înţelegem că Biserica lui Dumnezeu este şi Biserica Domnului Isus. Isus chiar aşa o numeşte: „Biserica Mea.”(Mat. 16:18).

 Cristos este capul Ekklesiei („…căci bărbatul este capul navestei după cum şi Cristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.Ef. 5:23)”. Ekklesia este trupul lui Cristos (Col. 1:24). Dumnezeu i-a pus Fiului Său totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii. (Ef. 1:22).

Ekklesia are şi un fond ebraic. În traducerea Septuaginta termenul redă cuvântul din ebraică „qahal” care se trage dintr-o rădăcină ce înseamnă, a convoca. În esenţă, Ekklesia este un grup de oameni care se adună, nu pentru că ei aşa au hotărât, ci se adună pentru că Dumnezeu i-a convocat.

În Biserica lui Cristos toţi sunt una „ Toţi care aţi fost botezaţi pentru Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos Isus.”(Gal. 3:27,28).

Bărbaţii sunt îndemnaţi să-şi iubească soţiile (pentru că sunt trupurile lor), aşa cum iubeşte Cristos Biserica, trupul Său. Cei ce fac parte din trup duc o viaţă din Dumnezeu şi aşteaptă eliberarea. Aşteaptă ca trupul muritor să fie înghiţit de viaţă.

În alergarea ei pământească, Biserica este Templu lui Dumnezeu (1Cor. 3:16); este Casa lui Dumnezeu (1Tim. 3:15); este Locuinţa lui Dumnezeu prin Duhul (Ef. 2:22).

Un comentator al scripturilor a spus:

„Biserica lui Cristos, la care se poate aplica numele de Ekklesie, trebuie să fie cea mai curată, cea mai delicată, cea mai plăcută şi spiritul cel mai nobil faţă de ori care grupă de oameni în lume; şi toate aceste călităţi trebuie să fie în gradul cel mai înalt, şi nu numai ca formă pe dinafară, ca manifestări de amabilitate şi nobleţă, ci ca amabilitate şi nobleţă aievea, izvorâtă din inimă, a cărei bază este preţuirea spiritului Domnului, spiritului adevărului, spiritului iubirii, şi a spiritului dreptăţii.”

Biserica lui Dumnezeu este o taină. Misiunea ei prin această vale a umbrei morţii este bine conturată. „…pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic pe care l-a făcut în Cristos Isus, Domnul nostru.”(Ef. 3:10,11).

Domnul Isus avea în vedere o astfel de mărturie, când, în rugăciunea Sa , din Ioan 17, spune:

„Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.”

Biserica este „stâlpul şi susţinerea adevărului.” Ea nu este izvorul adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul, Isus este adevărul! Partea Bisericii este să-l facă cunoscut şi să-l ţină nealterat de metodele şi ideile oamenilor. Adevărul trebuie susţinut aşa cum ni l-a predat Domnul, apostolii şi profeţii. Să fie aidoma unei coloane drepte, nedeformat de miopia unor oameni cu diferite puncte de vedere. Orice punct de vedere omenesc poate fi un punct de orbire.

Ekklesia este o adunare de rugăciune, unde se aduce închinare Împăratului Slavei, iar „Împăratul îi va pofti frumuseţea.”(Ps. 45).

Toate releţiile noastre individuale cu Dumnezeu, oricât de preţioase ar fi, rămân în urma închinării întregii Ekklesii. Deşi Trupul Domnului are mai multe mădulare, fiind apreciate fiecare individual, El se bucură cel mai mult de unitatea Ekklesiei. Fie că rugăciunile noastre sunt comune sau individuale, trebuie să le aducem la Tronul Harului prin Meritele şi Vrednicia Domnului Isus - centrul închinării noastre.
"Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem, a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus din neam în neam, în vecii vecilor! 

Fie Numele Lui binecuvântat!

Amin.