Isus din Nazaret

"Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale." (Mat. 1:21)

Isus este numele pământesc al Fiului lui Dumnezeu. El s-a dat ca "preţ de răscumpărare pentru toţi; faptul acesta trebuia adeverit la vreme cuvenită". (1 Tim. 2:6) În preumanitatea Sa, Isus purta numele de Logos. "Şi Logosul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr şi noi am privit slava Lui, o slavă ca slava singurului născut din Tatăl". (Ioan 1:14) Mesia este un alt nume evreiesc atribuit lui Isus (termenul din limba greacă fiind Hristos).

Multe pagini de istorie umană a lui Isus au fost semnate de diferiţi autori de-a lungul veacurilor. Foarte puţini, însă, au văzut în El ceva transcendent, ceva de dincolo de perdeaua minţii omeneşti. Veacuri la rând s-a încercat, prin definiţii abstracte şi căutări sofisticate, explicarea fenomenului Isus. A fost un mit, a fost un adevăr, a fost manifestarea perfecţiunii divine? Cele mai profunde spirite, chiar şi cele care Îl stigmatizează pe Isus, nu se îndoiesc de faptul că a existat. Isus, zic ei, este o realitate istorică şi a fost un geniu al timpului Său, dar neavând acces la tainele Universului şi la ştiinţa indestructibilă a lui Dumnezeu, Îi tăgăduiesc originea cerească. Unii sunt atât de profani în filozofia ştiinţei, încât Îl scot din genealogiile umane, motivând că nu are biografie. Într-o lume frământată de zbuciumul atâtor generaţii ce se perindă pe globul terestru, care nu-şi găsesc biotopul existenţei, cât ar fi de înţelept să facă un pelerinaj la Betleem, la ieslea Aceluia care, pentru a duce la îndeplinire scopurile altruiste ale Tatălui Său, a coborât până în haosul decadenţei omeneşti. Iar omul, pentru această faptă nobilă, Îl discreditează, Îl izolează şi, în mărginirea lui, Îl atârnă mereu pe lemn.

Lipsa unei raţiuni sănătoase constituie pentru unii oameni impedimentul care nu-i lasă să facă progrese spirituale. Dar ce să ne mai mirăm, pentru că însuşi Israel, poporul ales dintre toate naţiunile pământului, a refuzat cu încăpăţânare să-L recunoască pe Mesia. Când a venit la ai Săi, ai Săi nu L-au primit, ci L-au considerat un trădător şi un răufăcător, răstignindu-L pe Golgota. Prezenţa lui Mesia în mijlocul evreilor nu a fost pentru ei un argument destul de evident şi palpabil pentru a-şi cunoaşte vremea cercetării. Deşi a fost Fiul lui Dumnezeu, a fost bătut şi chinuit, legat la stâlpul infamiei, ca şi cel mai ordinar trădător. Dar, cu toate că evreii, în obscuritatea lor, I-au aplicat acest tratament dulgherului din Nazaret, Isus rămâne începutul, Alfa, şi punctul final, Omega, al întregii creaţii.

Acesta a fost Isus din Nazaret, un mesager divin care a săvârşit o experienţă umană pentru răscumpărarea omului de sub osânda păcatului. Mesia, nu numai că a dat soluţia ieşirii omului din prinsoarea morţii, ci El Însuşi a desăvârşit această măreaţă operă, consumându-se cu totul pe altarul acestui nobil ideal. Astfel, distanţa infinită care separa, la un moment dat, pe omul vinovat de scaunul îndurării lui Dumnezeu, a fost anulată. Acesta este Isus din Nazaret, Mântuitorul şi Mijlocitorul nostru, şi nu un "evreu obscur", cum a fost numit El de un erudit al secolului trecut.

"Iată Robul Meu, pe care-l sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. [...] El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ". – Isaia 42:1,4