Toate războaiele ce s-au desfăşurat şi se desfăşoară pe Globul terestru între fiii oamenilor sunt nedrepte, dezagreabile, detestabile. Ele au produs şi produc dezastre incalculabile pentru familia omenească. Atrocităţile de tot felul, suferinţele inimaginabile şi moartea miliardelor de oameni n-ar fi avut loc niciodată dacă, în inima heruvimului ocrotitor nu s-ar fi născut nelegiuirea. El zicea în inima sa: "Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt."(Isaia 14:13,14). Prinţul întunericului este autorul moral al războaielor. Crima şi teroarea au domnit peste oameni începând de la Cain şi Abel. Uzurpatorul a întins o zi de doliu peste toată planeta, şi până la un anumit timp această situaţie rămâne neschimbată.
Deşi într-o lume bântuită de ură fratricidă copiii lui Dumnezeu nu i-au parte la astfel de războaie, totuşi în fiecare zi ei duc un război necruţător cu puterile întunericului. Acesta este un război drept. Făptura nouă se luptă să câştige controlul asupra cărnii, a lumii şi a lui satan. Atât corpul, cât şi lumea sunt agenţii folosite de satan pentru a ispiti Făptura nouă. Pentru atac, satan se foloseşte totdeauna de fraudă şi minciună. El măguleşte dorinţele cărnii, plăcerile ochilor şi spiritul de mândrie al vieţii (1Ioan 2:16).
Încercările şi ispitele lui Isus constituie criteriul după care este măsurat fiecare urmaş al Său. La Iordan, când Spiritul sfânt a venit peste El fără de măsură, Isus a fost uns de Rege al regilor. Satan dându-şi seama de acest lucru şi-a concentrat toate puterile pentru a seduce pe Isus la nesupunere şi astfel să-i nimicească loialitatea faţă de Tatăl.
La sfârşitul celor 40 zile de post în pustiu, Domnul a flămânzit. Satan s-a apropiat de El şi a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine." Aceasta a fost din partea deavolului un apel la carne. Atacul său nu a reuşit. Apoi satan a venit cu o altă ispită ca să-i măgulească ochii. L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat împărăţiile pământului şi i-a zis: "Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi aste dată, şi o dau oricui voiesc. Dacă te vei închina înaintea mea toată va fi a ta." Nici această ispită nu a avut izbândă. În sfârşit a apelat la demnitatea Lui de Fiu al lui Dumnezeu. Ducându-l pe straşina acoperişului Templului i-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este scris: El va porunci îngerilor Lui să te păzească." La fiecare ispită propusă de satan, Domnul i-a răspuns: "Este scris". Am folosit versiunea din ev. după Luca.
Dumnezeu a hotărât ca toţi creştinii adevăraţi să facă drumul pe care l-a făcut Isus. Zilnic suntem ispitiţi şi hărţuiţi de acest adversar al lui Dumnezeu şi a oamenilor. Lupta noastră este atât ofensivă cât şi defensivă, adică atât în atac cât şi în apărare. Războiul se duce, mai ales pe plan psihic. În mintea noastră satan sugerează tot felul de gânduri. Cu cât un creştin este mai integru şi mai credincios faţă de Domnul său, cu atât mai mult va fi ţinta de atac din partea celui rău. Prin lupta pe care o ducem contra lui satan şi agenţilor săi, noi luptăm de fapt contra păcatului. Dar oricât de mişel este adversarul, nu avem voie să rostim asupra lui nici un cuvânt de defăimare.
Împotriva şireteniei şi iscusinţei lui satan, noi nu am avea nici o şansă, dacă nu ar fi de partea noastră Unul mai isteţ decât el. Mulţumim Tatălui ceresc pentru că nu ne-a lăsat singuri în acest război. "Şi prin faptul că El îsuşi a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi."(Evrei 2:18)
Toţi cei trei duşmani care ne asalteză zilnic sunt deosebit de periculoşi. Din cauză că soldaţii lui Hristos au totdeauna cu ei corpul, se pare că acest adversar ar fi cel mai de temut. Degradarea morală, mintală şi fizică ţine corpul şi spiritul oamenilor în sclavia lui satan. Când cineva intră în armata Regelui care a triumfat pe Golgota, el este conceput de Spiritul sfânt, Spiritul adevărului, Spiritul sfinţeniei. "Comoara aceasta o purtăm în vase de lut."(2Cor. 4:7). Aceasta înseamnă că mintea nouă, inima nouă şi voinţa nouă locuiesc în vasul de lut. De aici lupte interne; "Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti..."(Galateni 5:17).
Aceste bătălii se dau zilnic. Satan este acela care instigă carnea asupra Creaturii noi. Oricâte sacrificii ni s-ar cere, să nu depunem armele. Să luptăm pentru libertatea noastră în Hristos şi pentru victoria finală.
"Înainte merge Isus Regele,
Slab soldat e acela care azi se teme."
"Uitaţi-vă cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine,pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastră. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului."(Evrei 12:3,4). Aceasta înseamnă că lupta este până la sfărşitul vieţii, când sângele va ajunge în ţărână. Până atunci nu ne este permis a da duşmanului nici o palmă din terenul ce odată l-am câştigat şi nici a ne retrage din luptă, nici măcar un ceas.
"În această armată nu sunt nici trădători, nici dezertori." (va continua)
3 comentarii:
Rasboaiele ce sau desfashurat si se desfashoara vedem ce urme lasa si consecintze!Dar ce putem sa explicam despre consecintele Razboiului drept? Cine ajunge sa inteleaga in ce consta acest Razboi drept?Si cum poate sa perceapa o persoana umana ca e angajata in viatza sa in asa ceva?De fapt cine ajunge sa ia parte la asa ceva?
Dragă frate Viorel,îţi mulţumesc şi este binevenit comentariul pe care l-ai făcut. Nu ştiu dacă am prins bine ideea ta.Sigur că, ar necesita un spaţiu mult mai mare pentru a reda cât mai multe aspecte legate de un subiect. În cazul nostru, a spune mai multe despre răsplata biruitorilor ce se vor întoarce de pe câmpul de bătaie cu cântări de bucurie. Dar chiar şi aşa, un om firesc va rămâne rece şi va înţelege prea puţin din toată filosofia mântuirii. "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl..."(Ioan 6:44). "Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră mai înainte de veci. Dar omul firesc nu pricepe lucrurile Duhului lui Dumnezeu , căci pentru el sunt o nebunie;"(1Cor.2:7,14). Încercările mele, uneori prea puţin reuşite, de a scrie despre un lucru sau altul, se vreau gânduri pe care le exprim, în primul rând pentru fraţi. Iar apoi, pentru toţi aceia care au ochi să vadă şi urechi să audă. Faţă de îndemnurile ap. Pavel spuse evreilor: "Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea fără care nimeni nu va vedea pe Domnul"(Evrei 12:14), subiectul - Un război drept - pare puţin paradoxal. Cu toate acestea cei care s-au înrolat şi au fost acceptaţi în rândurile poporului Domnului sunt chemaţi să lupte lupta bună a credinţei. Toţi aceştia au bucuria de a fi chemaţi după planul lui Dumnezeu. Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a hotărât, şi pe aceia pe care i-a hotărât i-a chemat; şi pe care i-a chemat, i-a socotit neprihăniţi, iar pe care i-a socotit neprihăniţi i-a şi proslăvit. Aceasta este pregătirea din partea Tatălui, dar fără luptă nu-i cunună. Pavel îl sfătuia pe Timotei: "Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat..."(1Tim. 6:12)
Binecuvântarea Domnului să fie peste tine, peste familia ta, şi peste tot ce este al tău.
viata de multe ori ni se pare nedreapta, o lupta mult prea greu de castigat. dar de fiecare data cand avem aceasta impresie, trebuie doar sa ridicam capul si sa na uitam la Isus si sa Ii cerem putere de a inainta. in acel moment cu siguranta, totul va deveni mult mai usor:)
Persida
Trimiteți un comentariu