Pâinea Vieţii

Isus le-a zis: "Eu sunt pâinea vieţii". (Ioan 6:35).

Eliberarea copiilor lui Israel de sub robia faraonică, a produs în inimile lor sentimente înalte de fericire. Moise şi-a exprimat bucuria printr-o cântare închinată Domnului. Miriam, sora lui Aron, împreună cu femeile au jucat după tamburinele lor, lăudând şi dând onoare Celui care i-a scos din sclavie la libertate. A fost cu adevărat ziua în care, Dumnezeu şi-a arătat puterea şi slava Sa.

De la Marea Roşie, Israel s-a îndreptat spre pustie şi după trei zile proviziile de apă au fost terminate. Când au ajuns la "Mara" n-au putut să bea, pentru că apa era amară. Atunci au murmurat contra lui Moise, zicând: "Ce să bem?". Moise a strigat la Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn pe care să-l arunce în apă. Apa s-a făcut dulce şi poporul şi-a potolit setea. Aceasta a fost prima încercare, după eliberarea lor.

Au ajuns la Elim, o oază cu douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Creştinii văd în Elim o ilustraţie a Bisericii, având doisprezece apostoli, adică douăsprezece izvoare de binecuvîntări, iar cei şaptezeci de palmieri reprezintă binecuvântările restituirii, care vor veni peste pământ prin vrednicii din vechime.

Poporul a cârtit iară, strigând după pâine. Rădăcina nemulţumirii lor a fost, în primul rând, pierderea credinţei în Dumnezeu şi în Moise. Dumnezeu auzind cârtirile îndreptate împotriva lui Moise şi Aron, seara le-a satisfăcut pofta de carne trimiţindu-le prepeliţe, iar dimineaţa când s-a ridicat roua erau pe faţa pământului nişte grăunţe albe, ce semănau cu boabele de coreandru şi aveau un gust de turtă dulce. Copiii lui Israel au numit hrana aceasta "mană", pâine din cer, pe care psalmistul o numeşte într-un limbaj poetic "pâinea îngerilor". "Pâinea" aceasta a căzut pe pământ 40 ani şi israeliţii trbuiau să o strângă în fiecare zi.

Dacă alte minuni, "criticii înalţi" le explică prin cauze naturale, pentru minunea cu mana nu există o explicaţie naturală. Aceasta a fost o manifestare miraculoasă a puterii lui Dumnezeu. Isus referindu-se la mană a vorbit despre El însuşi: "Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt pâinea vie care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii." (Ioan 6:48-51). Ceea ce Dumnezeu a dat pentru viaţa lumii, nu este numai un exemplu pe care oamenii trebuie să-l urmeze, nici numai un ideal după care să se străduiască, nici o filozofie utopică, ci a fost în realitate trupul sfânt, nevinovat şi deosebit de păcătoşi al Domnului nostru Isus Hristos. Nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin Fiul. "În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care să fim mântuiţi." (Fap. ap. 4:12).

Contemporanii lui Isus, orbiţi de satan, n-au văzut în El decât un fiu al lui Iosif din Nazaret. Lumea creştină, precum şi unele denominaţiuni, cad în cealaltă extremă şi văd în Isus pe însuşi Dumnezeu, Tatăl. Dar Isus nu este persoana Tatălui, ci este Fiul Său. Viaţa lui a fost frântă pentru viaţa omului. Valoarea acestei vieţi este preţul răscumpărării care, mai întâi eliberează biserica, iar apoi întreaga omenire de sub condamnarea morţii. Întocmai cum Israel, dimineaţă de dimineaţă strângeau mană, pâinea necesară trupului, tot aşa urmaşii lui Isus trebuie să strângă zi de zi promisiunea pâinii cereşti necesară spiritului. Cine neglijează a strânge această hrană spirituală în fiecare zi, devine un om slab şi fără putere, iar forţele întunericului pot oricând să-i cucerească mintea şi să-l facă rob ascultării de ele.

Vigoarea vieţii noastre spirituale este direct proporţională cu faptul de a mânca în fiecare zi din "Pâinea Vie", care s-a pogorât din cer şi dă lumii viaţă. "Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac." (Ioan 6:58).

Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule, pentru pâinea aceasta! Amin.