Aspectul fizic al lui Isus

Nici unul dintre cei care au umblat cu Isus ori dintre cei care au scris despre El, nu ne spun nici măcar un cuvânt despre înfăţişarea exterioară a Celui care a fost "Fiul omului" şi care a trăit pe pământul nostru treizeci şi trei ani şi jumătate.

Apostolul Pavel ne vorbeşte despre Isus, ca despre Fiul lui Dumnezeu; "El este chipul Dumnezeului celui nevăzut... El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui...". (Coloseni 1:15), (Evrei 1:3). Dar chipul fizic nu apare descris nicăieri. Înseamnă că nu a fost necesar. Probabil, cândva o să-l vedem. În schimb, scriitorii inspiraţi ne-au redat în scrierile lor frumuseţea morală şi spirituală a lui Isus. Providenţa divină a aranjat lucrurile în aşa fel, ca noi să fim informaţi despre frumuseţea Lui interioară, s-o admirăm şi să ne-o însuşim.

Începând cu secolul al doilea d.H, diferiţi oameni au încercat să descrie aspectul fizic al lui Isus. Unii pretind că au avut diferite revelaţii. Toate acestea sunt tradiţii şi poveşti relative. Se spune că, tot după tradiţii, Pilat ar fi cerut să se ia masca chipului lui Isus şi după aceasta s-ar fi turnat o formă care a circulat printre oameni în secolul al treilea. Alţii, inspârindu-se din Isaia cap. 53, îl redau pe Isus "...ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat...şi înfăţişarea Lui n'avea nimic care să ne placă."

În veacul al XV- lea, lumea creştină intră în posesia scrisorii lui Lentulus, din Ierusalim, pe care a adresat-o senatului roman. Printre altele, autorul vorbeşte şi despre chipul lui Isus. "În vremea noastră – scrie Lentulus – s-a ivit şi încă trăieşte un om de o mare virtute, cu numele de Isus Hristos, numit de ucenicii Săi, Fiul lui Dumnezeu. El a înviat morţii şi a tămăduit boalele. Este de o statură înaltă şi are un exterior nobil. Înfăţişarea Lui e vajnică şi expresivă, aşa că privind la Dânsul nu se poate să nu-L iubeşti şi totodată să te temi de Dânsul. Părul Său este ondulat şi creţ, puţin mai întunecat decât acolo unde cade pe umeri. El se împărţea în două părţi, după obiceiul nazarinenilor. Fruntea Lui este netedă şi curată, iar faţa fără nici o pată sau încreţituri, dar arde pe ea cea mai dulce rumeneală. Nasul şi gura lui au o frumuseţe perfectă. El are o barbă de aceeaşi culoare cu părul, nu lungă, dar despărţită în furculiţă. Ochii Îi sunt albaştri şi pare că au lumini diferite în diferite timpuri. Este groaznic atunci când mustră, plin de duioşie când mângăie. Om iubitor şi iubit, vioi dar necontenit serios. Nu L-a văzut nimeni râzând, dar plângând a fost văzut. Statura Lui e dreaptă, iar mâinile frumoase la vedere. Vorbirea Lui e uniformă şi interesantă. El este smerit şi blând şi cel mai minunat din fiii oamenilor."

Dacă aşa a arătat "Fiul Mariei", nu ştim precis. Ne putem cugeta şi noi, însă, că fiind perfect, drept, nevinovat şi deosebit de păcătoşi, cum îL descrie Biblia, înfăţişarea Lui era mult peste a oamenilor. "Tu eşti Cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele Tale: de aceea Te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie." (Ps. 45:2).

O lovitură de maestru a reuşit satan printr-o bucată de ţesătură, numită "Giulgiul din Torino", considerat a fi linţoliul de îngropăciune a lui Isus, şi care a rămas după înviere în mormântul de piatră a lui Iosif din Arimateea. Istoria giulgiului este foarte controversată şi circulă astăzi în multe versiuni. Se pretinde că ampreta de pe bucata de pânză este chipul lui Isus. Înşălătoria a reuşit, din moment ce în faţa giulgiului, veacuri în şir s-au proşternut şi continuă să-şi arate respectul şi veneraţia pentru această relicvă mii şi mii de oameni. Datările recente pe bază de carbon demonstrează că giulgiul nu este autentic şi că există doar din perioada 1260 – 1390. Chiar fără dovezile ştiinţifice, omul dotat cu inteligenţă ar trebui să vadă că, "tatăl minciunilor" foloseşte un întreg arsenal de sofisticării ca să-l îndeperteze de Adevăratul său Tată care este în ceruri. Poţi să te închini la diferiţi sfinţi, la tot felul de moaşte, la chipuri impregnate pe bucăţi de pânză, dar numai "cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa." (1Ioan 5:12).

Noi urmăm pe Învăţătorul nostru, nu pentru aspectul Său fizic, ci pentru frumuseţea caracterului Său. Aşa au făcut primii ucenici care l-au urmat. Ei au fost atraşi de El, nu pentru exteriorul Său, ci pentru ce a făcut şi pentru ce ieşea din gura Lui. La vorba Lui spiritele rele erau forţate să iasă afară din oameni. Orbii vedeau, surzii auzeau, morţii înviau, paraliticii umblau. La vorba Lui tăceau valurile mării şi vânturile se potoleau. Pilat declară că vorbea pe un ton "uns şi nobil". "Niciodată n-a vorbit un om ca omul acesta".

Spre acest Ideal, spre această ţintă este alergarea noastră, chiar dacă în actualele condiţii sălăşluim în propria noastră umanitate, cu legile ei, cu dimensiunea şi imperfecţia ei. Acest lucru nu este un impediment de a ajunge pe "Munţii ce Sfinţi", ca să fim totdeauna cu Domnul.

Doamne, ajută-ne! Amin.