Spre Golgota, prin Ghetsimani

Iuda plecase. Isus a rămas cu cei care îL iubeau, la Cina de pe urmă.

"După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: Acum, Fiul omului a fost proslăvit, şi Dumnezeu a fost proslăvit în El. Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu îL va proslăvi în El însuşi, şi-l va proslăvi îndată. Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta şi, cum am spus Iudeilor că, unde mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum..." "Doamne", I-a zis Petru, "unde Te duci?" Isus a răspuns: "Tu nu poţi veni acum după Mine, unde mă duc Eu; dar mai târziu ve veni." (Ioan 13:31,32,36).

După ce au cântat marele Hallel – adică Psalmii 115- 118 – Isus cu ucenicii s-au îndreptat săpre muntele Măslinilor. Din acel timp începe istoria patimilor Sale, botezul despre care a vorbit ucenicilor: "Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!" (Luca 12:50). "În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: "Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea." (Matei 26:31,32). Au ajuns în grădina Ghetsimani, locul preferat de Isus pentru a se ruga. "Şedeţi aici până Mă voi ruga." A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să se spăimânte şi să se mâhnească foarte tare. El le-a zis: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!" Apoi a mers mai înainte, S-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a rugat ca, dacă este cu putinţă să treacă de la El ceasul acela. El zicea: "Ava, adică Tată, Ţie toate lucrurile Îşi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se, nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu." (Marcu 14:32-36).

Nu teama de moarte l-a îndemnat să vorbească aşa, dar totul trebuia dus la bun sfârşit, "...după sfatul hotărât şi după ştiinţa de mai dinainte a lui Dumnezeu..." (F.A 2:23). Se auzeau zgomot de paşi; şoapte de ucigaşi se apropiau tot mai mult. Era o ceată de ostaşi înarmată ca pe vreme de război, avându-l în frunte pe Iscariotean. Veneau să-şi ia prada. Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: "Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi." (Marcu14:48).

Drama Golgotei a început. Isus a fost prins şi legat. Toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. Isus a fost dus de către ostaşi la palatul marelui preot Anna unde se afla şi Caiafa, ginerele său, mare preot în anul acela, precum şi întreg Sinedriul. Pe baza unor martori mincinoşi, sfatul "înţelepţilor" format din arhireii, L-au osândit la moarte. L-au dus apoi la Pillat pentru a le întări verdictul. Pillat, om bine crescut şi cetăţean roman, ura cu dispreţ pe toţi fariseii şi saducheii, a căror rebeliuni îi dădea mult de lucru. Nu a găsit nici o vină în El. Vrând să-l scape, a folosit tot felul de strategii. ÎL trimite l-a Irod, dar şi Irod negăsindu-i nici o vină îL retrimite la Pillat. De Paşte era obiceiul să fie eliberat un răufăcător. Pillat se foloseşte şi de această strategie, dar nu-i reuşeşte. După ce Isus a fost bătut cu nuiele, ostaşii dregătorului îL predau la ostaşii Templului, ca să fie răstignit. Au început badjocurile. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi l-au îmbrăcat cu o haină stacojie. I-au pus pe cap o cunună de spini şi în mâna dreaptă o trestie. ÎL scuipau şi îşi băteau joc de El. Îmbrăcându-l iarăşi cu hainele Lui, a fost dus să fie răstignit. "Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n'avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos." (Ioan 19:23). De pe lemnul de blestem, Isus a şoptit cuvinte de duioasă rugăciune: "Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac."

"De la ceasul al şaselea, până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. Soarele s-a întunecat şi perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc"; Isus a strigat cu glas tare: "Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!" Şi când a zis aceste vorbe şi-a dat duhul.

Un bărbat, numit Iosif din Arimatea, un ucenic a lui Isus, dar pe ascuns, a rugat pe Pillat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pillat i-a dat voie. Atunci a venit şi Nicodim şi a adus o amestecătură de aproape de 100 litri de smirnă şi de aloe. Au înfăşurat trupul în fâşii de pânză de in, cu miresme şi l-au îngropat. A fost atât de simplă înmormântarea Lui, aşa cum i-a fost viaţa. Ne impresionează atitudinea celor doi oameni cărora, mai înainte le-a lipsit curajul de a urma pe Isus, decât pe ascuns, dar au căpătat acum puterea de a se arăta pe faţă că sunt de partea Lui. Cei doi l-au pus pe Isus într-un mormânt nou, acolo în grădina lui Iosif. Era ziua pregătirii Paştelor şi începea ziua sabatului. Marea jertfă– singura bază a împăcării omului cu Dumnezeu - s-a sfîrşit acolo sus pe Golgota. Să nu uităm, ci să ne aducem aminte mereu. Amin.