Eternitatea

Cuvântul din greaca clasică tradus prin etern sau veşnic este „aionios”. În traducerile romaneşti „aionios” este redat prin: veşnic, veşnicie. Singură Biblia de la Iaşi, 1874, îl traduce prin „etern”.

Eternitate înseamnă existenţă infinită în timp, care este din totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe. Pentru filosoful Platon, aionios este cuvântul care descrie eternitatea în contrast cu timpul. Însuşi Platon afirmă că a folosit acest cuvânt pentru a defini ceea ce nu are nici început nici sfârşit, şi care nu este supus nici schimbării, nici decăderii, ceea ce este mai presus de timp.
„Aionios” este în mod distinct cuvântul eternităţii, şi el poate să descrie numai ceea ce ţine în esenţă de Dumnezeu. Este întrebuinţat referitor la legământul veşnic al cărui Mijlocitor este Cristos, (Evrei 13:20). Un legământ este o relaţie cu Dumnezeu, iar prin Isus Cristos oamenii pot să stabilească o relaţie cu Dumnezeu, care poate fi la fel de eternă ca Dumnezeu.
Este întrebuinţat cu referire la răscumpărarea eternă şi la moştenirea eternă garantată de Cristos,(Evrei 9:15).
Este folosit cu privire la gloria eternă în care va intra creştinul, (2Corint. 4:17, 2Tim. 2:10, 1Petru 5:10).
Este utilizat referitor la Împărăţia lui Isus Cristos, (2Petru 1:11).
Promisiunea pe care ne-a făcut-o Dumnezeu este viaţă veşnică, (Tit 1:2, 1Ioan 2:25). Dar viaţa veşnică nu este numai făgăduinţa lui Dumnezeu, ci este şi darul Său, (Rom. 6:23). Este ceva ce nu poate fi câştigat de noi direct, ci numai prin Isus Cristos. El este apa vie, elixirul vieţii, (Ioan 4:14). El este hrana care aduce oamenilor viaţă veşnică, (Ioan 6:54). Cuvintele lui Isus sunt cuvintele vieţii veşnice, (Ioan 6:68). Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere ca să cunoaştem pe Cel ce este adevărat – adică pe Tatăl. „El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”, (1Ioan 5:20).
Dumnezeu oferă viaţa veşnică, dar omul trebuie să o dorească, să o solicite şi să îndeplinească câteva condiţii.
1. Viaţa veşnică pretinde cunoaşterea lui Dumnezeu, (Ioan 17:3). A cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a asculta de poruncile Lui. Darurile lui Dumnezeu sunt pentru cei ascultători, iar viaţa veşnică este nu numai un dar, ci chiar o poruncă, (Ioan 12:50).
2. Viaţa veşnică cere loialitate faţă de Dumnezeu. Cei care zi de zi îşi găsesc hrana pe păşunile verzi ale Păstorului bun, îi ascultă glasul Său şi merg după El, nu vor înseta niciodată, pentru că Fiul le dă viaţă veşnică, (Ioan 10:27,28).
3. Sfinţenia este un alt criteriu care trebuie îndeplinit pentru ca cineva să aibă ca răsplată viaţa veşnică, (Rom. 6:22). Viaţa veşnică este dată celor care au o dragoste asiduă faţă de Dumnezeu şi aşteaptă răbdători îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, (Iuda 21).
4. Viaţa veşnică necesită să fim lucrători împreună cu Dumnezeu pe câmpul Evangheliei,(Ioan 4:36).
Oricât ne-am sili să armonizăm toate informaţiile referitoare la viaţa veşnică relatate în Sfintele Scripturi, nu vom reuşi niciodată să facem acest lucru în mod complet. Cineva spunea: „Viaţa are adevărată valoare numai când nu e cu nimic mai prejos decât viaţa lui Dumnezeu.” Aceasta este semnificaţia vieţii eterne.
Fie Numele lui Dumnezeu binecuvântat. Amin!