Cartea CÂNTAREA CÂNTĂRILOR, privită din punct de vedere spiritual, este un dialog imaginar între Mirele ceresc şi Mireasa Sa de pe pământ. Poezia de mai jos redă în câteva cuvinte această scenă virtuală.

ECLESIA

Mirele:
Frumoasă eşti iubita mea, cu gura ca o fragă,
Deşi prigoana te-a negrit, tu îmi eşti tot mai dragă.
Eclesie, când te-am văzut erai în nefiinţă,
Şi să te naşti, fără un preţ era cu neputinţă.

M-ai fascinat, şi-n Sinea Mea aveam un singur dor,
În casa Mea să-ţi fac un loc şi-n veci să te ador.
Atunci am zis: „Iată-mă vin”, aşa scrie Cuvântul,
De dragul tău m-am coborât să vizitez pământul.

Ne-am întâlnit acolo-n deal, îţi mai aduci aminte?
Eram atunci întins pe lemn, lipsit şi de veşminte.
Pe Golgota Eu am plătit un preţ să-mi fii soţie,
Am dat o viaţă să te am cu mine-n veşnicie.

Mireasa:
Iubitul meu ce-ai apărut din slăvile senine,
De când ţi-am mirosit parfumul nu pot fără de Tine,
La umbra aripilor Tale e toată fericirea mea,
Urcând spre Muntele cel Sfânt, bolnavă de dragostea Ta.

Mirele:
Iubita Mea cu gât frumos şi ochi de porumbiţă,
Ce lungă cale ai parcurs prin chin şi suferinţă.
Curtată de mulţi peţitori tu ai rămas cinstită,
De aceea vei fi pentru veci singura Mea iubită.

În iarna pribegiei tale priveai mereu zenitul,
Şi aşteptai Mirele drag s-aducă răsăritul.
Eu te voi întâlni-n văzduh, şi-acolo printre astre
Vei fi Mireasă de-mpărat în ziua nunţii noastre.

Mireasa:
Te-am căutat prin catedrale, dar nu te-am întâlnit,
Te-am ascultat la alte turme şi nu te-am auzit,
Dar când dorinţa mea m-a dus în grădina cu crini,
Am întâlnit surâsul Tău şi ochii Tăi senini.

Iubitul meu, dragostea Ta mi-a fost candela nopţii,
Deşi de multe ori am plâns prin valea umbrei morţii.
Ştiam că sunt aleasa Ta şi vei veni la mine,
Că toate florile ce-am strâns, le-am strâns doar pentru Tine.

Mirele:
Frumoasa Mea, fată de Domn ce te usuci de dor
Şi lupţi cumplit ca nişte oşti sub steagurile lor,
De două mii de ani te-aştept la pieptul Meu să vii,
Să-ncepem nunta-n zori de zi şi până-n veşnicii.

Mireasa:
O, Tu, cel mai frumos bărbat cu smirnă pe veşminte
Sunt gata să te întâlnesc pe înălţimi prea sfinte.
De-acolo, o mie de ani, vom domni pe pământ,
Vom fi în veci de veci uniţi pe Muntele cel Sfânt.

* * *