În această zi ,Isus a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruş, împrumutat de la un om din Betfaghe. Pe atunci acest animal nu era badjocorit şi luat în glumă ca acum, ci era un simbol al păcii şi răbdării.
A fost o intrare triumfală. Oamenii voiau să vadă pe profetul Acela care îl înviase pe Lazar. Era un entuziasm greu de stăvilit şi de stăpânit.
Atunci s-a îndeplinit profeţia lui Zaharia care aspus: "Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei mîgăriţe." (Zaharia 9:9).
Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum înaintea Învăţătorului şi strigau: "Osana, Fiul lui David... binecuvântat Cel ce vine în Numele Domnului."
Nu toţi au putut să sufere aceste osanale de bucurie. Preoţii cei mai de seamă şi fariseii se apropiaseră de Isus şi-L mustrară. "Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii."
"De vor tăcea aceştia, petrele vor striga", le-a răspuns Isus.
Isus a intrat în Templu şi a găsit aceeaşi stare de lucruri pe care o cunoştea. Schimbătorii de bani şi-au dat mâna cu negustorii de animale şi cu vânzătorii de porumbei, necinstind lăcaşul de rugăciune. Goana după aur i-au făcut fără bun simţ şi egoişti.
Isus le-a răsturnat mesele şi a zis: "Scris este, casa Mea se va chema o casă de rugăciune." Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari."
Noaptea următoare, Isus şi ucenicii şi-au petrecut-o în Betania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu