Cumpăna nedreaptă

„Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului…”(Prov. 11:1)

„Pot socoti Eu curat pe cel ce are o cumpănă nedreaptă şi greută-i strâmbe în sac?”

(Mica 6:11)

Cumpăna nedreaptă este înşelăciune. Înşelăciunea în toate aspectele sale este pedepsită chiar de legile omeneşti. Cu toate acestea, în fiecare zi, în relaţiile dintre oameni au loc multe înşelătorii.

Cel ce de Dumnezeu nu se teme, iar de oameni nu îi este ruşine, îşi înşală semenul fără nici un scrupul, considerând pe toţi cei pe care-i pot înşela nişte naivi, lipsiţi de inteligenţă. Cu alte cuvinte…proşti. Dumnezeu, însă, priveşte toate aceste lucruri ca abateri de la cinste. El inspiră pe înţelept să spună: „Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului.”

În zadar se bucură cei îmbogăţiţi pe nedrept, că vine o zi a socotelilor cu Dumnezeu.

Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, în ceea ce ne priveşte pe noi, adeseori ne înşelăm singuri. Fie că ne dăm seama, fie că nu, uneori cântărim în dreptul nostru cu balanţe false. Unele defecte ale noastre nu le luăm în considerare, dar considerăm insuportabile defectele semenilor noştri. Aşteptăm corectitudine de la alţii, atât în relaţiile cu noi, cât şi în relaţiile cu alţii. Aşteptăm cinste de la alţii în relaţiile cu fiscul, cu furnizorii, în timp ce noi avem greutăţi strâmbe în sac.

Trăim într-o lume a nedreptăţii, dar noi ca şi credincioşi suntem chemaţi să fim cinstiţi în toate relaţiile noastre, nu numai cu fraţii, ci cu toţi oamenii. Numai aşa vom fi copiii  Dumnezeului celui drept.

Domnul să ne ajute!