Zacheu

Când Domnul

Propovăduia mereu

Şi străbătea cetăţile de seamă,

Trăia în Ierihon un şef de vamă,

Era chemat

Cu  numele Zacheu.

Nu semăna cu fariseul

Din Scriptură,

Şi când Isus prin Ierihon trecea

A vrut să-l vadă, însă nu putea,

Avea un handicap,

Era mic de statură.

Şi ca să-L vadă

Pe Isus,

În drumul ce venea a alergat

Şi într-un dud vameşul s-a urcat,

Iar Domnul

Ridicându-şi ochi-n sus,

A spus:

„Zachee dă-te jos degrabă,”

Vreau să rămân în casa ta

Şi să-ţi dau mântuirea Mea;

Zacheu

S-a conformat în grabă.

Şi l-a primit

Cu bucurie-n casă,

Apreciind că Domnul l-a iubit,

Din prima clipă el s-a convertit,

Apoi,

L-a invitat să stea la masă.

În faţa Domnului

S-a oferit,

Din bogăţii şi bunuri adunate,

Să dea săracilor pe jumătate,

Şi de-a năpăstuit

Să dea-mpătrit.

Domnul i-a spus

Cuvinte de iubire,

Care pentru Zacheu au fost balsam,

A înţeles că este fiul lui Avraam

Şi Domnul i-a oferit

Mântuire.

Şi noi am fost cândva,

Urcaţi în „pomii de mândrie”,

Ne-am coborât, suntem noi umiliţi?

Domnul ne vrea Zachei Israeliţi,

Să locuim cu El

O veşnicie!