Viaţa

Nimic nu-i mai valoros, mai magnific şi mai frumos ca – viaţa. Oricât de grea ni se pare uneori, viaţa este grandioasă, este darul suprem oferit de Dumnezeu creaturilor Sale.

Dumnezeu este izvorul nesecat al vieţii. El este etern şi viaţa este eternă. „Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare.”(Isaia 38:16).

Dumnezeu a dorit să dea omului viaţă pentru a se bucura de frumuseţea şi splendoarea creaţiei Sale. Dar satan a semănat între oameni minciună, haos şi deşertăciune. Satan este autorul morţii, făcând din planeta noastră un vast cimitir unde sunt aşezate morminte lângă morminte. Astfel armonia vieţii ne-a fost furată de acest „rebel” şi adepţii lui.

Astăzi ne răzvrătim unii împotriva altora. Nu ne mai respectăm între noi. Nu ne respectăm părinţii. Fiii noştri ne consideră depăşiţi şi ne abandonează. Trec în alte tabere.

Oamenii sunt dominaţi de egoism. Neglijază legile ce guvernează Universul depărtându-se tot mai mult de Dumnezeu. De la căderea în păcat, răutatea oamenilor creşte mereu. Se ridică în continuu munţi de păcate, de o diversitate ce nu se poate descrie.

Deşi omul a fost făcut o fiinţă atât de minunată, în care Dumnezeu a pus chiar şi gândul veşniciei, totuşi omul nu gândeşte la originea sa, nu ia seama la darul superb oferit de Dumnezeu – viaţa. Omul se închină materiei  şi aduc osanale muritorilor. Sărută moaştele unor oameni morţi de multă vreme, implorându-i să-i vindece de boli şi să-i ajute în necazurile lor. Dar nu cugetă „căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos.”(1Tim. 2:5). Sărmanul om! Datorită haosului în care se află, este sclavul propriei sale ignoranţe.

Pentru oprirea declinului, a acestui „tohu vabohu” instalat pe pământ, unii oameni de ştiinţă şi unii conducători ai planetei fac eforturi considerabile pentru restabilirea echilibrului. Nu vor reuşi! De la început au făcut greşeli care le anulează intenţiile.Au scos pe Dumnezeu din ecuaţie. Deşi este aclamat mereu, îi neagă atotputernicia. Iar cei care aşteaptă o zi mai bună rămân dezamăgiţi.

Majoritatea oamenilor sunt debusolaţi. Unii încearcă să caute adevărul acolo unde nu îl pot găsi.

Confesiunile religioase propovăduiesc fiecare doctrina lor. Şi astfel „se întorc, dar nu la Cel Prea Înalt, sunt ca un arc înşelător.”(Osea 7:16).

Drumul spre mântuire este unul singur. Acela este prin Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care a urcat cu păcatele noastre în spate calea durerii şi pe lemnul de blestem ne-a adus împăcarea tuturor. „Cine are pe Fiul, are viaţa; cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.” (1Ioan 5:12).

Amin.