Sursa ajutorului

„Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.”(Ps. 121:2).

În aceste vremuri în care trăim, la acest început de an unde ne găsim, nimic nu ne mângâie mai mult şi nu ne dă mai multă siguranţă, decât să afirmăm şi noi ca David: „Ajutorul îmi vine de la Iehovah”.

În confruntarea cu fiinţele nopţii, copiii lui Dumnezeu îşi găsesc totdeauna adăpostul în cuvintele afirmate de către psalmist. La umbra aripilor Sale ne găsim refugiul. Ele reflectă tăria interioară şi sentimentul de siguranţă pe care îl avem.

Aceste cuvinte fac parte din cel de-al doilea Psalm, din grupul celor 15 care sunt intitulaţi „o cântare a treptelor.”

Unii erudiţi evrei consideră că israeliţii din vechime intonau acest Psalm în călătoriile spre Ierusalim, cu ocazia celor trei sărbători sfinte de peste an. Se folosea expresia.”a se sui la Ierusalim.” De fapt Ierusalimul era le mare altitudine, în munţii Iudeii.

Psalmul ce făcea parte din grupul „o cântare a treptelor”, juca un rol important în viaţa israeliţilor. El s-a aflat pe buzele multor generaţii care s-au încrezut cu toată puterea în ajutorul ce vine de la Domnul.

Când îşi înălţau ochii spre munţi, nu priveau la orice munte, ci priveau muntele pe care era situat oraşul sfânt – Ierusalimul.

În Ierusalim se găsea Templul, centrul închinării adevărate. Tot acolo se găsea şi Sionul, locul din care guvernau regii lui Israel.

În relaţia cu Dumnezeu aşa trebuie să gândim şi noi. Acolo vor fi locurile de domnie a celor care păzesc legământul sfânt.

În Ps. 132 v13,17 citim: „Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Lui şi a zis: Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit…Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu.”

Domnul Dumnezeu să fie binecuvântat în veci de veci!

Amin.