Mirabila odihnă

„Întoarcete suflete la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine.”(Ps.116:7).

Ieri (16 Dec.2016) am condus pe „Tata Petre” pe ultimul drum. Fraţii lui în credinţă sunt în doliu, pentru că dintre noi a plecat o căpetenie.

Boldul morţii a frânt rezistenţa soldatului credincios şi devotat care mai bine de 60 ani a învârtit cu dibăcie sabia adevărului pe câmpul Evangheliei. Niciodată n-a obosit să ducă cu el „lada legământului” şi să fie purtătorul de veşti bune.

Simţim cu toţi un gol. Astăzi, probabil nu ne dăm seama de imensitatea lui. Dar ne doare pe toţi plecarea fratelui Petrică Bumb. Colaboratorii lui am rămas mai singuri  şi am fost cu toţi lângă sicriu ca să-l salutăm la despărţire.

De la căderea omului în păcat, moartea a întins o zi de doliu peste planeta noastră şi ne doboară tristeţea atunci când rămăşiţele pământeşti ale iubiţilor noştri trebuie să le coborâm în mormânt. Acest proces independent de noi, care se repetă de atâtea mii de ani, confirmă de fiecare dată cuvintele Eclesiastului cap.8v8: „Omul nu este stăpân peste suflarea lui ca s-o poată opri şi n-are nicio putere peste ziua morţii.”

Drama omului căzut pradă duşmanilor în drumul spre Ierihon, este drama întregii omeniri şi lacrimile ce-au brăzdat obrazul tuturor generaţiilor de la Adam şi până astăzi este mărturie de necontestat.

Dar să nu creadă cineva că lucrurile au scăpat de sub control. Totul se află în parametri fixaţi „…după sfatul hotărât şi ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu.”(F.A 2:23).

Moartea şi Locuinţa morţilor, împreună cu tabloul trist şi funebru pe care moartea l-a pictat în timpul domniei sale, vor fi aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua, de la care nu va fi nici înviere, nici viaţă.

Până atunci, din oricare punct de vedere am privi lucrurile, moartea lasă urme dureroase în fiinţele tuturor. Dar să nu uităm şi să ia seama orice fiinţă inteligentă la Evanghelia după Ioan cap.3v16. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Iar lucrarea pe care Dumnezeu o cere de la noi este să credem în Acela pe care El l-a dat, ca să ne scoată de sub puterea întunericului şi să ne strămute în Împărăţia de dragoste a Fiului Său. „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care să fim mântuiţi.”F.A 4:12).

„Să ne aducem aminte de Făcătorul nostru până nu vin zile mai rele, până nu se întunecă soarele şi până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu care l-a dat!”(Ecl. Cap.12).

Amin.