Izbăvirea

Izbăvire înseamnă scăpare dintr-un necaz, salvare, iar în cazul creştinului înseamnă şi mântuire.

În cartea lui Iov cap.5v19 citim: „De şase ori te va izbăvi din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.”

Elifaz, prietenul lui Iov care a afirmat acest lucru, a spus adevărul lui Dumnezeu.

Noi putem avea într-o zi tot atâtea necazuri câte zile sunt într-o săptămână, dar Dumnezeu care ne izbăveşte din toate ne va izbăvi până când biruinţa noastră va fi deplină.

Când necazurile vin repede, multe şi grele, atunci avem cele mai aspre încercări ale credinţei. Abia ne ridicăm dintr-un necaz că vine altul şi altul până când adesea ne clătinăm. „Ce este născut din carne tot carne este…”spune Isus lui Nicodim. Dar şi izbăvirile, dacă suntem atenţi, vin unele după altele, tot atât de repede ca şi necazurile. Acestea, izbăvirile, sunt pricini de bucurie.

Cineva s-a exprimat metaforic: „Sunetul de nicovală sub loviturile de ciocan ale întristării se transformă până la urmă într-o dulce melodie a izbăvirii.”

Să avem încredere în Dumnezeul nostru. Dacă în omniştiinţa Lui a văzut că omenirea va avea nevoie de „şase încercări” în şase mii de ani, atunci aşa va fi. Dar nici în a şaptea încercare omenirea nu va fi biruită de rău, ci va fi izbăvită pentru totdeauna de sub puterea întunericului.

Astăzi, unii dintre copiii Lui s-ar putea să nu aibă niciun răgaz şi şapte necazuri să apese peste ei în fiecare zi, dar versetul ne spune: „…de şapte ori nu te va atinge…”

Este adevărat că necazul ne dă târcoale în fiecare zi şi răsuflarea celui rău ne apasă respiraţia, dar izbăvirea noastră este Dumnezeu.

„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui…”(Col. 1:13).

Acesta este Dumnezeul nostru. Lui şi Fiului Său să-i dăm slavă şi cinste!

Amin.