Mă întreb: ce este omul de i-ai dat atâta preţ;
L-ai creat cu măiestrie, în adâncuri l-ai ţesut,
I-ai dat gândul veşniciei încă de la început.
Când era în nefiinţă, doar o fărâmă abstractă,
I-ai scris cartea existenţei cu ştiinţa Ta exactă,
Iar grădina ce-ai sădit-o în Eden, spre răsărit
Ai făcut-o locuinţă pentru omul întocmit.
I-ai dat legile Divine ca pe un legământ sfânt,
Ocrotind suflarea vie pusă-n vasul de pământ,
Deşi era chipul Tău, cu putere investit,
S-a unit cu Lucifer – heruvimul travestit.
Călcând legile dreptăţii şi sfidându-ţi sfatul Tău
A ajuns victima morţii şi părerilor de rău.
Dreptatea l-a condamnat şi aspru l-a pedepsit,
Din „Grădina desfătării” a ajuns dezmoştenit.
O, sărmana creatură, căzută într-o extremă
Fără nădejde la viaţă, dar iubirea Lui supremă
I-a mai dăruit o şansă, prin Isus crucificat,
Să-şi câştige demnitatea suprimată de păcat.
………………………………………………
Noi îţi mulţumim Părinte pentru daru-ţi minunat,
Pentru Omul Împăcării care ne-a răscumpărat
Şi ne-a dăruit odihnă într-o lume răzvrătită,
Biciuită de necazuri şi de demoni pervertită.
Doamne dă-ne-nţelepciune să-ţi mărturisim iubirea,
Să răspândim vestea bună ce oferă mântuirea;
Iar cei care se predau Celui pe
care-L iubeşti
Vor primi ca dar viaţa din izvoarele cereşti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu